Frigul e din nou paneuropean. De la Londra la Moscova, toată Europa e apăsată de ger, vînturi reci și zăpezi. Pentru vest-europeni, această iarnă dură e încărcată de consternare. Știm că belgienii, englezii și alte nații obișnuite cu ierni apoase sînt surprinși de fiercare dată cînd dau de frig. Dar nu e numai asta.
2012 a început cu presimțiri sumbre, mai ales că a reluat de la cap povestea crizei care a ocupat de la un cap la altul 2011. Fețe îngrijorate și o anume stare de neliniște sînt de văzut sau se ghicesc frecvent pe străzile marilor capitale occidentale. În genere, gerul nu pune în pericol vieți pentru că serviciile de asistență fac față iar căldura nu e, totuși, o problemă pentru majoritatea locatarilor.
Problema vine din concluzia nerostită dar prezentă după care necazurile se țin lanț și vin de acolo de unde nu erau de așteptat. Mai întîi, din sectorul financiar pe care atîta vreme lumea l-a știut sigur și, acum, din răsturnarea tiparelor meteo. Ceva important nu mai e cum a fost. Multă lume simte un soi de gripă care tulbură tot ce era așezat. O nesiguranță care pune în cauză instituțiile și persoanele îi împinge pe mulți spre dezamăgire și retragere iar pe tineri spre gesturi de revoltă adesea incoerente.
Lumea așteaptă ceva fără să aștepte ceva bun. O resemnare care începe să semene a înțelepciune avansează și îi îndreaptă pe mulți spre obiceiuri pierdute: cumpătare, redescoperirea familiei și a importanței timpului, apropierea de obiecte, filme și cîntece vechi. În genere, o reținere tot mai frecventă față de cultul prezentului și al noutății. 2012 e, deja, un an de schimbare istorică și interioară.
