S-a făcut o săptămînă de la izbucnirea manifestaţiilor de stradă din Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării. Nici nu mai contează, acum, incidentul care le-a declanşat, şi anume demisia de la Ministerul Sănătăţii a doctorului Raed Arafat, mai ales că acesta a revenit asupra deciziei sale. Două sînt cauzele principale ale mişcărilor de protest. Mai întîi, nemulţumirea – acumulată în timp – pe care au provocat-o măsurile dure de austeritate impuse de guvern. În al doilea rînd, greşelile flagrante de comunicare ale preşedintelui Traian Băsescu, ale cărui gafe au fost speculate prompt de adversarii politici.
Desigur, nu trebuie să exagerăm amploarea manifestaţiilor de protest. Dar faptul că ele au fost intens mediatizate, că mai multe televiziuni de ştiri transmit în direct din locurile unde se adună grupurile de protestatari a creat o stare de tensiune şi a obligat puterea să adopte o poziţie defensivă. Compoziţia grupurilor de manifestanţi este heteroclită: pensionari, şomeri, revoluţionari sau aşa-zişi revoluţionari cu certificat, profesori dar şi, în mod neaşteptat, membri ai galeriilor unor echipe de fotbal, care s-au dedat de altfel la violenţe reprobabile. Se scandează şi se flutură, scrise pe pancarte şi pe foi de hîrtie, fel de fel de lozinci, unele pitoreşti, altele doar vulgare. În esenţă, se cere demisia peşedintelui Băsescu, a guvernului Boc şi organizarea de alegeri anticipate.
Era evident că opoziţia va profita de situaţia creată, chiar dacă la început a mimat neimplicarea şi a declarat că lasă cîmp liber de exprimare societăţii civile. Numai că, atunci cînd a pretins că răspunde apelului la dialog lansat de putere, a declarat că va solicita, inflexibil, demisia guvernului şi alegeri anticipate. E greu de crezut că guvernul va rezista presiunii, mai ales că Traian Băsescu şi-a pierdut capitalul de încredere şi de simpatie pe care îl avea odinioară. Lucrurile riscă astfel să se precipite într-un an cînd erau prevăzute alegeri şi cînd, mai mult ca sigur, s-ar fi produs înlocuirea guvernării actuale. S-ar fi produs, aşadar, în cadrul sistemului democratic şi nu prin presiunea străzii şi prin distorsionare mediatică.
