În înţelesul teoriei dreptului constituţional, referendumul este considerat cel mai democratic mod de luare a unei decizii de interes public. Ce poate fi mai democratic decât să consulţi poporul şi să acţionezi în consecinţă, sunt de acord constituţionaliştii. Numai că, cu toate avantajele, referendumurile sunt pe alocuri şi foarte criticate. Mai ales pentru faptul că pot face să iasă la suprafaţa cele mai rele porniri colective. Motiv din care nimeni nu s-a încumetat vreodată să organizeze un referendum în subiectul oportunităţii pedepsei cu moartea pentru violatorii de copii, de exemplu, sau în cel al fiscalităţii.
În ce măsură este îndreptăţită din acest punct de vedere ideea AIE – 2 de a recurge la convocarea unui plebiscit pentru reducerea majorităţii necesare alegerii unui preşedinte, de la 61 la 51 de voturi? Expertul în drept constituţional, Vitalie Catană, crede că în măsură deplină:
„Eu cred că este cea mai potrivită decizie. Această majoritate calificată de trei cincimi este anti-democratică şi trebuie eliminată. Cei care o susţin invocă precedentele din alte state şi principiul reprezentativităţii. Dar oamenii aceştia nu cunosc că în Italia, de exemplu, în alegerea preşedintelui participă trei camere şi reprezentativitatea înseamnă în cazul acestei ţări nu majoritatea calificată de două treimi, ci participarea acestor trei camere. În cazul Republicii Moldova, această majoritate calificată ne-a adus în cercul vicios al alegerilor anticipate şi trebuie eliminată. Iar singura modalitate, aşa cum ne-am convins cu toţii, este cea a referendumului.”
Expertul în teorie şi istorie a dreptului internaţional, profesorul universitar Boris Negru, priveşte însă cu îngrijorare decizia autorităţilor de a organiza acest referendum şi iată de ce:
„Eu am dubii referitor la oportunitate. Noi, cred, nu am epuizat toate posibilităţile pentru alegerea preşedintelui. Referendumul se face când nu mai ai ce face altceva. Dar în acest caz, nu cred că este o necesitate stringent. Şi mai este o problemă aici care pare a fi neglijată de autorităţi – o bună parte din electoratul moldovenesc pledează pentru alegerea şefului statului de către popor. În ce măsură va accepta acest electorat ca preşedintele să fie ales de parlament prin 51 sau 52 de deputaţi, nimeni nu ştie.”
Alegătorii sunt şi mai sceptici, cel puţin cei întâlniţi întâmplător astăzi în stradă.
„Este o manifestare de slăbiciune a clasei politice. Politicienii dau dovadă că nu cred ei înşişi în ceea ce fac. Dacă ar crede, s-ar descurca fără popor. Ar ajunge la numitor comun. Asta e dovadă că nu sunt copţi, nu au capacitatea necesară. Omul care s-a apucat de politică trebuie să se ocupe de politică.”
Pentru un alt chişinăuian, referendumul trebuie neapărat organizat pentru că:
„Eu nu-i cred pe politicieni, dar referendumul trebuie numaidecât să se petreacă, deoarece băieşii aceştia (se au în vedere parlamentarii) s-au pus pe tânjală, da poporul are mai mare putere decât toţi aceşti băieţi luaţi împreună.”
Iar pentru un alt bărbat, autorităţile ar face mai bine să-şi construiască politicile în funcţie de lege şi nu invers:
„Fiecare modifică legea după bunul plac. Ce va ieşi din asta? Mie tot multe nu-mi plac. Sunt desigur împotrivă – este lege şi trebuie respectată. Da de certat, lasă-i să se crete. Aşa aflăm şi noi adevărul.”
