Ministrul german de externe a declarat că Europa ar trebui să-și înființeze propriile agenții de rating financiar independente. La două zile după ce după nouă țări europene și-a văzut ratingul depreciat, Guido Westerwelle a spus că guvernele îndatorate trebuie lăsate să-și rezolve problemele în pace, fără ca agențiile de rating să ridice mereu noi îndoieli față de capacitatea lor de a-și plăti datoriile. Alexandru Eftode face o scurtă prezentare a agențiilor de rating financiar, pornind de la declarațiile ministrului german.
Ministrul german de externe a făcut declarația duminică, în timpul unei vizite în Grecia îndatorată, unde a spus că a venit timpul ca Europa să-și facă propriile evaluări. Guido Westerwelle a mai declarat că deciziile agențiilor de rating existente sunt influențate de factorul politic. „De aceea, este necesar să înființăm în Europa agenții de rating europene, independente”.
Ministrul german de externe a spus că Europa trebuie să opună rezistență agențiilor de rating, care aruncă mereu piețele financiare în incertitudine. Potrivit lui Westerwelle, singura cale pentru a readuce încrederea pe piețe este ca acordurile europene pentru depășirea crizei să fie lăsate să funcționeze.
Vineri, agenția Standard & Poor's a retrogradat noua tari din zona euro, între care Franța, Italia, Spania, Austria și Portugalia. În premieră, Franța, a doua economie ca mărime a zonei euro, și-a pierdut cel mai înalt calificativ posibil AAA, coborând la AA+. Italia, pe locul trei după mărimea economiilor europene, a ajuns la calificativul „BBB+". În zona euro, cu cel mai înalt calificativ au rămas numai Germania, Olanda, Finlanda și Luxemburg.
Ce sunt agențiile de rating financiar, cât de necesare și mai ales credibile le sunt analizele? Pe scurt, aceste agenții evaluează pentru investitori cât de riscante sau profitabile le pot fi investițiile pe piața financiară, fie că este vorba de investiții în acțiunile unor companii private, fie că de investiții în bonduri guvernamentale. Calificativele date de ele influențează comportamentul burselor. Dacă notele primite de o țară scad este de așteptat că vor crește costurile ei de împrumut pe piețele financiare.
În august, agenția Standard & Poor's a coborât pentru prima dată cel mai înalt calificativ al datoriei americane, de la triplu A la dublu A cu plus. Atunci, președintele Barack Obama a pus la îndoială analizele. Obama a spus că bursele cresc și scad, dar Statele Unite, orice ar spune o agenție de rating, a fost și va rămâne mereu o țară de clasa triplu A.
Agențiile de rating s-au discreditat puternic în 2008, când au acordat cele mai înalte calificative unor corporații financiare în realitate șubrede, chiar înainte ca acestea să se fi prăbușit din cauza împrumuturilor riscante în sistemul ipotecar. Cu toate acestea, agențiile continuă să influențeze enorm comportamentul investitorilor pe piețele financiare.
Experți ca profesorul american Timothy Sinclair care urmărește de peste un deceniu rolul agențiilor de rating spun că explicația este simplă: într-o economie globală care se sprijină masiv pe piețele financiare investitorii au nevoie de agențiile de rating, care-i ajută să decidă unde, cum și cât investesc. În afară de aceasta, agențiile evaluează cu metode diferite țările și companiile private.
Într-un studiu din 2010, Fondul Monetar Internațional a ajuns la concluzia că sistemul de rating se dovedește, istoric, „un indicator destul de bun”.
Toate țările care au intrat în incapacitate de plată de la mijlocul anilor 1970 încoace își văzuseră calificativele coborâte la cel mai jos nivel de către agențiile de rating cu cel puțin un an în avans. Desigur, aceasta este o sabie cu două tăișuri – țărilor cu cel mai mic rating nu le mai dă nimeni împrumuturi ca să evite falimentul.
În Europa, oficialii europeni discută de multă vreme „măsuri aspre” pentru a reglementa activitatea agențiilor de rating și a le scădea puterea de influență. Comisara europeană pentru justiție, Viviane Reding, de exemplu, a numit agențiile de rating un „cartel” care trebuie nimicit, pentru că ar încerca să dea verdicte asupra sorții Europei și monedei sale unice.
