LUNI
Fiecare dimineaţă o încep cu o cafeluţă, care de data asta a fost întreruptă de sunetul telefonic al unei paciente. Mai bine de 6 ani am grijă de sănătatea celor doi gemeni ai ei. Mă grăbesc sa ajung la spitalul unde lucrez. Deşi nu nu sunt de gardă, acolo mă aşteptată nepoţica Lenuţa, spitalizată cu o angină gravă. E greu să fii bunică şi medic. Pacienţii străini te ascultă, ai tăi nu prea, adică se vor rasfatati.
Seara vizionez şi emisiunea „În profunzime”. Invitatul este Mihai Ghimpu. Simpatizez acest politician pentru sinceritatea şi deschiderea lui. Mă bucur să-l văd aşa de sigur că domul Lupu a găsit suficiente voturi pentru a fi ales preşedinte. Alegerea lui ar fi cel mai frumos cadou din partea parlamentarilor în ajunul sărbătorilor de iarnă.
MARŢI
Iarna anginele şi virozele ne dau multă bătaie de cap, vin pacienţi în stare foarte gravă, cu febră şi convulsii. Este o perioadă în care imunitatea copilaşilor scade, ei se îmbolnăvesc mai des, iar noi, doctorii, trebuie să fim la straja lor toată noaptea. Stiu ca nu am să dorm, dar m-am obişnuit căci deja de 40 de ani, jumătate din nopţi le petrec la capătâiul copilaşilor bolnavi. Cel mai mult mă întristează indiferenţa părinţilor, exact cum spunea la o emisiuni şi viceministrul sănătăţii Viorel Soltan. Moldovenii se adresează la medic foarte tîrziu, cum a spus şi viceministrul, „cînd nu se mai ştie cine trebuie să-l ajute, medicul sau Dumnzeu” Asemenea cazuri am fiecare serviciu, cînd părinţii aduc copii la spital în stare deosebit de gravă.
MIERCURI
După o noapte nedormită nu plec acasă. Merg la biserică să iau sfînta împărtăşanie. Postul de Crăciun, la fel ca şi cel de Paşti sunt obligatorii pentru mine, chiar dacă sănătatea nu îmi prea permite să ţin post. Ajung la biserică si aprind lumînări. Una pentru odihna sufletului iubitului meu soţ, Mihail, care m-a părăsit acum 4 ani. Ii simt lipsa. Apoi mai aprind lumînări şi mă rog pentru sănătatea celor mai dragi fiinţe din viaţa mea, cele două fiice şi patru nepoţi. După ce primesc sfînta împărtăşanie mă simt cu sufletul împăcat.
JOI
Se împlineşte o lună şi jumătate, de cînd nu dorm acasă. Am grijă de fina mea, care a suportat o intervenţie chirurgicală şi are nevoie de mine, nu doar pentru îngrijire medicală, dar şi morală, avem o relaţie sufletească deosebită. Spre seara însă liniştea mi-o tulbură telefonul unei colege de serviciu. Ea fiind încă la începutul carierei de doctor, are nevoie de mentor. M-a sunat să-mi ceară sfatul cum să acorde ajutor unui copil de 8 ani care a fost adus la spital într-o stare foarte gravă. I-am spus ce trebuie să facă. Am vrut să fiu sigura că nu o să fiu nevoită la miez de noapte să iau un taxi pentru a ajunge la spital.
VINERI
Este aniversarea multiubitului şi scumpului meu nepoţel Sanduţu, care împlineşte 5 anişori. De doi ani doar în vise, sau prin camera web îl pot strînge în braţe şi săruta. Dacă ar şti cineva cît dor îmi este de el, dar şi de mama lui, adică de fiica mea mai mică. Au părăsit ţărişoara noastră, emigrînd în Canada, pentru că aici, în Moldova, nu-si vedeau viitorul. Şi chiar dacă nouă guvernare a promis că ne aducă copiii acasă, acest lucru nu se întîmplă.
Merg la frizerie să mă coafez, cine a spus că femeile trecute de 70 de ani nu trebuie să aibă grijă de felul cum arată? Am aşteptat să vină seara. În Canada e dimineaţa. Fug repede la calculator şi conectez skype-ul. Sunt cea mai fericită bunică, îmi văd nepotul, păcat ca doar de la calculator, dar şi la Europa Liberă ii pot spune „La mulţi ani, Sănduţu, scumpul odoras al bunicii!”
*Ana Grati s-a născută la 2 februarie 1939 în satul Calaraşovca, raionul Ocniţa. A absolvit în 1963 Institutul de medicină de stat (acum Universitatea de medicină „N. Testimiţeanu”). În anul 1971 începe să lucreze în calitate de medic anesteziolog-reanimatolog la Spitalul Republican pentru copii. Din 1992, pînă în prezent lucrează ca medic reanimatolog la Spitalul Clinic Municipal de boli contagioase pentru copii.
