Croația a semnat astăzi, la Bruxelles, tratatul de aderare la Uniunea Europeană, devenind al 28-lea membru al organizației. Ea va deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene la 1 iulie 2013, după ce toți cei 27 de membri actuali vor fi ratificat tratatul. Detalii de la Mircea Țicudean.
Țară de la Marea Adriatică cu o populație ceva mai mică decât a Moldovei, Croația va fi a doua fostă republică iugoslavă intrată în Uniunea Europeană, după Slovenia, care a aderat în 2004.
Drumul spre aderare al Croației a început în 2001, când a semnat acordul de asociere la Uniunea Europeană și s-a angajat printre altele să coopereze la investigarea crimelor de război din conflictul de la începutul anilor 1990, în urma căruia și-a câștigat independența.
În 2003 Marea Britanie și Olanda au refuzat să ratifice asocierea Croației, invocând refuzul Zagrebului de a preda tribunalului ONU militari croați acuzați de crime de război. Ultimul mare fugar din acel grup, generalul Ante Gotovina, a fost capturat în anul 2005 pe insula spaniolă Tenerife, iar în aprilie anul curent a fost condamnat la 24 de ani de închisoare.
Din punctul de vedere al dezvoltării economice și sociale, Croația, destinație turistică de vară îndrăgită, se află la nivelul țărilor central-europene, înaintea celor balcanice. Potrivit raportului european anual al prosperității, nivelul de trai al croaților se situează la aproximativ 60% din media Uniunii, fiind mai scăzut decât al slovenilor sau cehilor, dar superior celor din Letonia, Lituania, România și Bulgaria.
O altă particularitate a Croației este un destul de răspândit euroscepticim – sondajele de opinie arată că doar jumătate din croați își doresc aderarea.
Apropierea Croației de Uniunea Europeană a fost marcată de câteva obstacole: chestiunea delicată a criminalilor de război croați, pe care majoritatea populației îi consideră eroi și tensiunile cu Slovenia vecină asupra delimitării unei porțiuni de litoral.
Un al reproș constant auzit de croați de la Bruxelles a fost lipsa de eficiență a luptei cu corupția. Zagrebul și-a îmbunătățit reputația în această privință judecându-l pe fostul premier Ivo Sanader sub acuzația că ar fi primit mari sume de bani că să favorizeze dominarea pieței energetice croate de către un concern ungar.
96% dintre croați spun că vorbesc limba croată.
În vremea federației iugoslave condusă de Iosip Broz Tito, el însuși croat, limba vorbită în Serbia și Croația se numea sârbo-croată, singura diferență majoră fiind că se scria predominant cu litere chirilice în Serbia și cu alfabet latin în Croația.
Alături de Croația, pe lista țărilor candidate la aderarea în UE se mai află două foste republici iugoslave, Macedonia și Muntenegru. Serbia și Bosnia sunt considerate candidate potențiale, având deocamdată promisiunea de principiu că vor fi primit într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. Alte țări candidate, ceva mai îndepărtate geografic, sunt Islanda și Turcia.
Spre deosebire de Bulgaria și România, care au aderat în 2007 în condiții mai stricte decât vecinele lor central-europene, Croația nu va fi supusă vreunui mecanism de monitorizare după admitere, întrucât la Bruxelles se consideră că ea și-a făcut în mod serios „temele de acasă”.
