Linkuri accesibilitate

Literatul înspăimîntat


Într-o societate săracă, debusolată, anarhică, cum e azi cea moldovenească, literatura nu face nici cît o ceapă degerată.



M-am întîlnit recent cu un un scriitor disperat, descumpănit, stresat. L-am întrebat ce are şi literatul înspăimîntat mi-a descris, cu voce gîtuită, un scenariu dezolant pe care l-am auzit nu o dată în anii tranziţiei. Omul mi-a mărturisit că nu-şi mai poate publica manuscrisele, că toţi editorii, la care merge, strîmbă din nas şi îi cer bani pentru editarea opurilor, iar el nu are parale, că sertarele îi sînt pline de opere valoroase, pe cînd nimeni nu vrea să-l ajute. Aşadar, editorii îl refuză, sponsorii sînt de negăsit, şi nici Uniunea Scriitorilor nu-l prea poate ajuta. Tristă poveste, pe care, repet, am auzit-o deseori în ultimii 20 de ani.

L-am întrebat dacă e sigur că manuscrisele sale sînt valoroase. Literatul s-a simţit ofensat. El avea convingerea fermă că se ridică la înălţimea celor mai buni scriitori basarabeni. Şi se simţea profund jignit de ignoranţa celor din jur care nu îi realizează importanţa.

O precizare e necesară aici. Literatura a fost mereu un domeniu al secundarului, iar într-o societate săracă, debusolată, anarhică, cum e azi cea moldovenească, ea nu face nici cît o ceapă degerată. Bunăoară, în raport cu mediatizata şi mult mai prospera vedetă recentă, care adună mii de tineri electrizaţi la concerte, scriitorul e aproape nimeni. Astea sînt valorile şi priorităţile. Pe primul loc e burta, facerea banului, apoi distracţia, pe cînd reflecţia despre eul profund al omului e undeva în subsolul necesităţilor umane. Cu ea mare rating şi mulţi bani nu faci.

Aşa stînd lucrurile, tu, ca scriitor, ai de ales: ori te laşi strivit de indiferenţa şi incultura maselor, ori devii un luptător şi încerci să-ţi promovezi valorile şi să-ţi publici cărţile. Nu poţi realiza mare lucru în literatură dacă îţi plîngi de milă şi te sperie editorii. Refuzul constant al editorilor însă trebuie să te pună pe gînduri. Şi asta pentru că e greu de presupus că un text valoros nu atrage atenţia nimănui. Fireşte, editorii nu se numără printre marii filantropi, dar dacă ai un text valoros, vei găsi unde să-l publici mai degrabă sau mai tîrziu. Sau vei găsi un sponsor milos, dacă textul e slab. Aşa sau altfel, plînsul e contraproductiv şi e stupid în cazul în care te vrei scriitor publicat. La rigoare, nimeni nu te obligă să fii scriitor.

Şi mai e ceva. În ciuda acestor tînguieli eterne ale colegilor de breaslă, aici, în cea mai săracă ţară din Europa, apar anual zeci de cărţi ale autorilor autohtoni. O bună parte din ele sînt de calitate îndoielnică şi nici vînzări nu au. Se poate deci publica. Altceva e că nu merită de multe ori.
XS
SM
MD
LG