După ce Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică a dat publicităţii un raport care lasă de înţeles că Iranul ar avea un program militar nuclear, se vorbește tot mai insistent de noi sancţiuni. Premierul israelian Netanyahu a atras atenţia că raportul cere comunităţii internaţionale să acţioneze pentru a împiedica Iranul să producă arme nucleare. Cum era de aşteptat, preşedintele iranian Mahmus Ahmadenijad a respins categoric concluziile raportului, reafirmând că programul nuclear este strict civil. Dar ce se spune exact în raportul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică? Ileana Giurchescu rezumă relatarea corespondentului Europei Libere, Charles Recknagel:
Agenţia internaţională, structură a Naţiunilor Unite, nu spune că Iranul dezvoltă arme nucleare. Dar lasă de înţeles că aşa ar fi cazul.
Raportul descrie şi enumeră activităţi care nu ar avea nici o logică dacă nu ar fi legate de un program nuclear militar. Este vorba de testarea unor materiale foarte explozive, care ar putea fi asociate cu elemente nucleare.
Se mai vorbeşte despre dezvoltarea unor detonatoare cu timp de reacţie extrem de rapid, care pot simula o explozie nucleară. Şi despre simulări pe computer, care încearcă să calculeze cum ar reacționa o rachetă dacă ar avea o încărcătură nucleară.
Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică susţine că astfel de teste şi exerciţii îşi au rolul numai în contextul experimentării unei arme nucleare.
Agenţia mai spune că până în 2003 aceste activităţi au avut loc, organizat, sub un program sistematizat. După aceea au continuat, izolat şi ar putea continua şi astăzi.
Experţii în energie atomică afirmă că este prima dată când Agenţia Internaţională scrie un raport care indică posibilitatea că Iranul să dezvoltă un program nuclear militar, până acum rapoartele se limitau la speculaţii despre caracterul dual al programului nuclear.
Este interesant că raportul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică contrazice un raport din 2007 al Statelor Unite în care se afirma că Iranul a pus capăt programului nuclear militar.
Daniel Nord, director adjunct al Institutului pentru studiul Păcii de la Stockholm remarcă faptul că activităţi care păreau că au încetat în 2003, au continuat totuşi şi după aceea.
Nord remarcă şi faptul că un raport american din 2007 în care se afirma că Iranul avusese un program nuclear militar la care însă renunţase, ar trebui revăzut.
Raportul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Nucleară, o instituţie neutrală, este desigur un nou motiv de a mări presiunile asupra Iranului.
Potrivit lui Daniel Nord, raportul este aşa conceput încât să lase totuşi loc pentru negocieri.
Agenţia dă toate aceste informaţii, dar nu vorbeşte direct de un program nuclear atomic, ceea ce nu face decât să dea comunităţii internaţionale un imbold să negocieze mai departe.
Occidentul a reacţionat deja la raport şi a ameninţat cu noi sancţiuni. Rusia însă se opune ideii, în timp ce Iranul respinge toate acuzaţiile şi toate afirmaţiile conţinute în raportul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Nucleară.
Atât Parisul, cât şi Berlinul au avertizat să sunt pregătite să aprobe sancţiuni extrem de dure:
Ministrul de externe german Guido Westerwelle a avertizat Iranul că vor urma controale internaţionale foarte stricte. Dacă vor fi blocate, Iranul se poate aştepta la sancţiuni extrem de drastice.
