Citesc ce îmi dictează viaţa

Liuba Lupaşco: „Citesc ce îmi dictează viaţa, este mai mult literatură despre educaţia copiilor. Am doi copii, diferenţa dintre ei este mare. Relaţia cu ei impune anumite restricţii şi recunosc că atunci cînd merg să aleg nişte cărţi îmi atrag atenţia anume cărţile ce privesc relaţia cu copiii, buna lor educaţie. Cărţile te pot ajuta să faci față mai bine situaţiilor care apar, pentru că nu sunt previzibile; spre exemplu, acelaşi copil, care vrei să aibă o anumită atitudine, un anumit comportament; nu mai sunt copii cum eram noi copii, lor trebuie să le faci astfel, încît viaţa să fie ca un joc, să-i motivezi altfel.

Copiilor mei încerc să le cultiv dragostea pentru carte. Îi dau chiar exemplu fiicii mele, cînd am citit „Cîntătoarele din mărăcini” şi îi spuneam cum o citeam chiar în vie, atunci cînd eram cu mama la prăşit, tăiam ce tăiam acolo pînă cînd ajungeam înaintea mamei şi sub vie mai citeam două-trei pagini. Mi-aş dori ca şi copii mei să aibă această dragoste de carte, această legătură cu cartea.”

Europa Liberă: Cum selectezi cărţile pe care le recomanzi copiilor tăi?

Liuba Lupaşco: „Să fie în primul rînd uşor de citit, să fie captivante, spre exemplu acelaşi „Vagabondul milionar”. Dar nu pot să-i impun o carte care în virtutea vîrstei nu este interesantă pentru ea. Cărţile pe care le citeam eu nu mai sunt interesante pentru fiica mea. Ea vrea altceva şi eu tot le cumpăr şi încercăm aşa prin discuţii să le spun că uite este o carte bună este o carte nu prea bună.”

Europa liberă: Ce sfat le-ai da altor mămici?

Liuba Lupaşco: „Să citească! Astfel, copilul cînd vede că mama şi tata citesc, ei văd aceasta şi respectiv şi ei vor citi, dacă deconectezi televizorul şi alte mijloace de informare în masă. Plus la asta să citeşti împreună cu ei, cu cel mic îmi reuşeşte, de exemplu luăm cartea şi învăţăm a citi, cu cea mare, deja ea trebuie să vadă că mama şi tata citeşte şi să arăţi prin exemple că a citi este la modă.”