În căutarea unui preşedinte

Şase personaje în căutarea unui autor – astfel se întitulează celebra piesă scrisă de Luigi Pirandello, care zice, în prefaţă, că s-a văzut silit să le găzduiască în lucrare, atât erau ele de vii şi împovărate de diverse întâmplări bune de ţesut o poveste din ele. Seamănă cumva cu istoria viitorului preşedinte al Republicii Moldova, care aşteaptă să se mute din spaţiul virtual în cel real prin poarta pe care urmează să o deseneze, cu bagheta magică, 61 de deputaţi. Până când ei, 61 de magicieni, nu sunt în stare să se pună de acord, viitorul preşedinte hălăduieşte în lumea lui virtuală, ca o nălucă, ori ca un baci mioritic părăsit de oi. Numai că, spre deosebire de personajele lui Pirandello, viitorul preşedinte nu are nici fizionomie, nici viaţă, nici întâmplări ce i-ar da identitate, atâta timp cât nu are cine să îl bage în piesă. Mai nou a apărut o pretinsă „Soluţie”, care însă oricum se îngrijeşte mai mult de acei, care au dreptul să aleagă şi mai puţin de acel care va fi să fie ales, sau invitat în piesa lui Pirandello.

Despre asta mi-am propus să discut cu invitaţii mei de astăzi, Arcadie Barbăroşie, directorul Institutului de Politici Publice, şi Cornel Ciurea, expert la IDIS Viitorul.

Punct şi de la Capăt: cu Vasile Botnaru şi invitaţii săi

Europa Liberă: Legislația se preocupă foarte mult de proceduri. Cutumele mai mult se orientează spre cum trebuie să voteze, câți trebuie să intre în cabină, cum trebuie buletinul să-l împăturească – în patru, în șase, să meargă luați de mână sau separat, ironic vorbind, desigur. Ca și cum de la sine că atunci când se vor fi alegând demnitari vor fi înaintați cei mai buni, cei mai deștepți, cei mai frumoși. Or, pentru că de la sine se înțelege, politicienii, iarăși ne dau un exemplu elocvent, lasă cumva la o parte discuțiile despre cum ar trebui să fie un ministru, un președinte și sunt axați pe tehnologia alegerii, pe proceduri. Din câte pot eu să judec cu mintea mea puțină, asta le-a jucat festa, pentru că cei mulți au crezut că au dreptul să impună celor puțini un candidat, cei puțini au înțeles că se pot opune tocmai pentru că de ei depinde, de cele două voturi, altă dată de un vot depinde dacă merge mai departe procedura sau nu. Acum vă întreb pe Dumneavoastră dacă acest eșafodaj al meu este corect sau este steril? Trebuie totuși să lăsăm în pace parlamentarii, sau pe cei pe care i-am înaintat în timp scrutinului parlamentar să decidă ei și să nu ne preocupe, să aflăm rezultatul final, comunicat de presă, sau dintr-o știre de la televizor, să aflăm cine e președintele. Și atunci să ne dăm cu părerea. Sau după ce va fi lucrând patru ani să ne dăm cu părerea că au greșit sau nu parlamentarii. Domnule Barbăroșie?

Arcadie Barbăroșie: ,,Până la urmă ei o să aleagă, indiferent ce vom zice noi, dar eu cred că presiunea oricum trebuie exercitată. Pentru că dacă îi lași de capul lor ei își fac de cap. sigur că Dumneavoastră ați încercat să sugerați că noi presupunem că ei nu vor alege pe cel mai bun, mai cu stea în frunte, etc. Ori îl vor alege pe cel care le va conveni în fond, nu neapărat după niște criterii obiective. Și adesea am văzut lucrul acesta, că se face în baza unui algoritm, adică nu e neapărat cel mai bun este în fruntea unei agenții sau instituții guvernamentale, nu neapărat cei mai profesioniști, dar dacă a venit rândul partidului meu eu pun pe cine vreau eu.”

Europa Liberă: Dar sunteți de acord că există senzația asta că suntem la vândut de piere cu balanța, când un vânzător tot mai pune o pară, mai pune o pară, până se egalează perele cu greutatea. Așa e și cu voturile acum, nici nu se discută cum trebuie să fie președintele, se discută de unde mai luăm încă o pară ca să se egaleze balanța și asta a devenit enervant.

Arcadie Barbăroșie: ,,Păi da, cu președintele așa este. Eu mă gândeam la miniștri. Acolo chiar nu merge comparația cu balanța. Acolo mai degrabă merge altfel de vânzare – e rândul tău să alegi din sac, îți alegi para pe care o vreai, după care eu aleg para pe care o vreau. Și după aceea e rândul domnului Ciurea să aleagă din sac. Și el alege pe care o vrea.”

Europa Liberă: Și așa ne-am pomenit că contestăm după aia procurorul.

Arcadie Barbăroșie: ,,Și după aia ne pomenim că para ta nu e bună. Cu președintele aici sunt două probleme în fond: care pară o vindem, și după aia dacă ajung bani ca să vindem para, sau să cumpărăm para, iarăși continui metafora Dumneavoastră. Până la urmă, dacă e să ne uităm peste situația actuală, se pare că nu ajung bani, mai bine e s vedem dacă para e bună.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea?

Cornel Ciurea: ,,Reieșind din pregătirea mea teoretică trebuie să fiu un susținător fervent al proceduralismului și dacă vreți al unei proceduri minimale, sau minimalismului democratic. Nu contează foarte mult substanța, conținutul pe care ni-l oferă politicienii, important este că am democrație, procedurile să fie respectate și ele să funcționeze normal. Așa spune teoria democratică occidentală. Mai mult decât atât, ea ne învață să evităm maximalismul, să evităm rezultatele foarte bune, pentru că ele sunt și ele periculoase. Important este răul cel mai mic. Democrația întotdeauna a funcționat în baza unui minimalism. Democrațiile maximale au fost democrațiile sovietice, de exemplu. Aici s-a dorit foarte mult și s-a reușit de multe ori foarte puțin.”

Europa Liberă: Doiarca era în prezidiu.

Cornel Ciurea: ,,Exact. Acum vreau să vă spun pe de altă parte activează, sau funcționează în structura societății civile și noi de foarte multe ori încercăm să-i dăm la socoteală pe politicieni și să le cerem un altfel de comportament, acționând în baza unor principii democratice maximaliste și cred că avem dreptate. Și cred că avem dreptul să o facem pentru că, după cum a spus și domnul Barbăroșie, exercităm presiuni. Și nu ne facem iluzii, aceste presiuni nu neapărat întotdeauna vor da niște rezultate pe care le dorim. Dar cel puțin ținem în șah elita politică și uneori vedem că aceste presiuni ale noastre au anumite rezultate concrete. Mă gândesc la presiunile pe care le-am făcut cu prezența în Parlament. Sigur, nu este cel mai important punct pe agenda politică, dar observ că în urma acestei presiuni, politicienii au început să urmărească care este prezența lor la ședințele Parlamentului. Or, e clar că reieșim dintr-o agendă maximalistă – vrem ca politicienii noștri să fie preocupați zi și noapte de actul politic. Sau cel puțin ziua, atunci când se află la lucru, să stea în sala de ședințe. este mult prea mult. La fel și finanțarea partidelor politice – nu ne facem iluzii că partidele politice vor fi corecte, atunci când se vor finanța, vor găsi surse de finanțare. Dar, și legislația ne permite acest lucru, și legislația este din acest punct de vedere maximalistă, punem mereu presiuni pentru ca politicienii să fie cât mai transparenți în această privință. Deci, la întrebarea Dumneavoastră răspund și-și. da, sunt mai importante procedurile, dar dacă lăsăm totul ]n seama procedurilor, vom avea niște politicieni hâdoși și ne va fi scârbă să ne uităm la ei.”

Europa Liberă: Haideți să ne uităm la cel mai recent exemplu – trio-ul Dodon-Greceanîi-Abramciuc. Plecarea acestora s-a produs urmare a presiunilor? Domnule Barbăroșie? Se datorează într-o minimă măsură societății gestul acesta? Sau nu?

Arcadie Barbăroșie: ,,Este foarte greu de zis aici, pentru că în fond nu prea au existat presiuni asupra acestui trio de-a părăsi partidul respectiv.”

Europa Liberă: Păi dar tot băteam toaca și spuneam: domnilor comuniști, Dumneavoastră blocați alegerea. Poate oamenii s-au simțit cu musca pe căciulă?

Cornel Ciurea: ,,Dacă îmi permiteți, pentru că vin și eu din aprilie 2005, pot să vă spun că presiunile acestea contează și ele servesc cel puțin drept pretext pentru justificare. Deci, în cazul în care Dodon va eșua și eu cred că va eșua în ceea ce privește cariera lui politică, el va spune că s-a sacrificat pentru interesul național. Pentru că atunci, în momentul de grație societatea i-a cerut acest lucru.”

Europa Liberă: Refrenul Roșca.

Cornel Ciurea: ,,Exact, același refren. Și din acest punct de vedere cred că aceste presiuni care s-au făcut, au contat puțin. Cel puțin oferă un strat, un voal de legitimare pentru acești politicieni. Dar desigur, în subteran, în coridoarele puterii au fost făcute niște înțelegeri, la care noi nu avem acces și ele fac parte mai curând din jocurile întunecoase ale politicii.”

Europa Liberă: Poate societatea să revendice mai multă transparență, mai multă deschidere, ca să discutăm pe bune cine va fi viitorul președinte?Sau să-l aleagă pe cine vor ei, așa cum vor reuși să se așeze în cvartet, în orchestra lor simfonică?

Arcadie Barbăroșie: ,,Eu cred că societatea este obligată să exercite presiune. Și nu numai în cazul acesta, așa cum a zis și domnul Ciurea, pe o mulțime de alte cazuri - și finanțarea partidelor politice, și prezența la ședințele Parlamentului, și prezența la vot, și, spre exemplu, au fost foarte multe propuneri, participarea la alegerea președintelui este obligatorie. Este una din puținele obligații ale parlamentarilor care ar trebui onorată. În cazul concret cu alegerea președintelui - da, societatea ar trebui să exercite presiune și ea este, există această presiune. A și existat de fapt această presiune. Într-adevăr cred că de fapt grupul Dodon o să folosească, ca și domnul Roșca, o să folosească din plin acest argument al presiunii sociale, al necesității de a se sacrifica, etc. Dar mă tem că existe alte interese, motivații cel puțin, în dosul acestei decizii.”

Europa Liberă: Eu vreau să ne ducem la experiența Uniunii Europene, cu alegerea comisarilor. Acolo a fost o formulă super-complicată. Sigur că este o experiență poate greu de atins și greu de raportat, dar totuși.

Arcadie Barbăroșie: ,,Păi acolo de fapt procedura contează foarte mult în procesul respectiv, pentru că procedura este foarte complicată, într-adevăr. Ea cere niște criterii foarte clare, foarte concrete privind alegerea persoanelor respective. Or, la noi dacă o să vă uitați peste lista miniștrilor o să vedeți că sunt foarte multe persoană, ca să zic așa, că dacă ar fi aplicate criteriile respective nu ar fi trecut nici la un șef de direcție.”

Europa Liberă: Adică, întâi de toate când prezinți un dosar, trebuie să ai un CV serios, cu activitate profesională sau cu activități conexe foarte convingătoare ca să fii comisar pentru finanțe.

Arcadie Barbăroșie: ,,Sau comisar pentru agricultură, sau pentru mediu. Da, absolut de acord. Pentru că nu poți fi comisar pentru mediu dacă cunoști. Pentru că legislația este foarte complexă în Uniunea Europeană și dacă nu cunoști problemele și dacă nu cunoști problemele tuturor țărilor și acordurile tuturor țărilor. Cel puțin astea ar fi criteriile pentru asemenea analize când candidezi pentru asemenea funcție.”

Europa Liberă: De ce partidele preferă să procedeze alt fel atunci când își caută perele în sac?

Arcadie Barbăroșie: ,,A zis domnul Ciurea acum când a zis despre presiuni privind finanțarea partidelor politice. Eu cred că acesta este unul din răspunsurile posibile. Cu părere de rău și listele sunt formate nu tocmai criteriilor profesionaliste și cred că în marea măsură locurile pe listă sunt condiționate după alte criterii, decât profesionalism. Criterii care există – cu cât ai contribuit la fondurile partidului și respectiv ai locul pe listă. Nu ai contribuit? Atunci hai să vedem dacă nu poți să dai în numerar, să vedem cu ce poți să contribui altfel. Dai 10 autobuze sau dai o mie de oameni care lucrează în teritoriu și fac campanie.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, ați fost în interiorul mașinăriei de partid. Înțeleg că partidul este forțat să procedeze în felul în care procedează atunci când alege niște oameni buni de trimis în Parlament și ulterior de înscăunat la ministere. Nu de viață bună, probabil.

Cornel Ciurea: ,,Am spus că sunt adeptul minimalismului democratic și în virtutea acestui fapt pot să afirm că oamenii buni nu au nici o șansă să răzbată în politică și să ajungă undeva sus. Și haideți să exemplificăm, pentru ca să fie mai clar – au fost niște oameni tineri, deștepți, promovați în ultimul timp în viața noastră politică. Unde au ajuns? Majoritatea au ajuns pe la ambasade. Ambasadele sunt locul de refugiu al politicienilor inteligenți, care nu reușesc să răzbată în politică din cauza că politica reclamă din partea politicianului un fel de a fi diabolic. Și acest diabolism al politicianului nu este acceptat de către oamenii inteligenți. Din această cauză ei sunt exilați acolo unde v-am spus. Nu este cel mai prost exil, dar reprezintă un eșec al intelectului în fața acestui fel de a face politică diabolică, putem să-l numim mai reacționar. Din punctul meu de vedere în ultimul timp nu prea am avut exemple de succes în politică a politicienilor de calitate. Politicienii de calitate nu funcționează în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Vlad Lupan și Iulian Fruntașu nu vor fi fiind de acord că sunt trecuți pe linie moartă.

Cornel Ciurea: ,,Păi e treaba lor. Sunt și alții, dacă dăm nume – Oleg Serebrian este un alt caz. Poți să nu fii de acord, dar asta este cel puțin atunci când privești dintr-o parte. Nu ești obiectiv atunci când îți analizezi propriile fapte. Dar dintr-o parte se vede că este mai curând un rateu. De ce altmintrelea ai veni în politică? Să te duci în ambasadă? În ambasadă se duc oamenii la o vârstă destul de onorabilă, la sfârșit de carieră, pentru a reprezenta întreaga țară. Nu te duci la ambasadă în floarea vârstei pentru ca ce să faci acolo?”

Europa Liberă: Dar nici la Curtea Constituțională nu te duci în apogeu.

Cornel Ciurea: ,,Exact, exact este același lucru, pentru că nu mă refer doar la ambasade. Ar mai fi și nu înființezi alte partide politice, nu pleci de la un lider, pe care l-ai considerat un mentor, un monstru sacru al politicii și după asta îți înființezi partiduțe minuscule.”

Europa Liberă: Asta dacă nu cumva vreai să fii mai cinic decât fostul tău șef.

Cornel Ciurea: ,,Da, dacă nu vreai să-l întreci în cinism. Dar un intelectual, care începe să devină cinic este o priveliște jalnică, vreau să vă spun și nu este convingător.”

Europa Liberă: Domnule Barbăroșie, este o competiție de cinism partidul?

Arcadie Barbăroșie: ,,Dar atunci nu mai reușesc să meargă intelectualii în politică dacă concurența politică este un lucru cinic.”

Cornel Ciurea: ,,Păi domnule Barbăroșie, Dumneavoastră am impresia că nu sunteți în politică.”

Arcadie Barbăroșie: ,,Nu, nu sunt în politică, eu nu sunt suficient de cinic în viață.”

Cornel Ciurea: ,,Posibil.”

Europa Liberă: Revenind la criteriile de selecție pentru diferite demnități publice – în partid se poate obține ca de exemplu, partidul în viitoarea campanie parlamentară să vorbească pe bune dacă are sau nu un viitor procuror, dacă are sau nu un viitor director la Teleradio Moldova, dacă are un ministru pentru transporturi. Sau asta este un exercițiu inutil? - cum ar zice Marian Lupu. Domnule Barbăroșie?

Arcadie Barbăroșie: ,,Păi a fost un partid, care a venit cu un cabinet din umbră. Cel puțin un partid a existat în campania electorală din 2009 încă, care a avut un cabinet. Și l-a și prezentat: noi cu ăștia venim. Vă plac? Erau buni. Drept că după aceea au nimerit la ambasade, sau pe la alte partide. Asta ar fi un lucru normal. Cu părere de rău partidele nu se preocupă la noi de creșterea cadrelor de profesioniști, eu nu mai zic de creșterea cadrelor de politicieni. Pentru că politica nu se face chiar fără a cunoaște notele, ca să zic o comparație din muzică. și lucrul acesta probabil va veni cândva și aici. Însă deocamdată lucrul acesta nu se întâmplă, pentru că partidele cu părere de rău, deși sunt în mare organizate ca un business, ca o afacere personală, condusă de unul, doi, trei maximum oameni, dar comparația merge până aici. Pentru că în afacere ai grijă de personal, ai departamentul resurse umane și departamentul respectiv se preocupă și de selectare, și de promovare, și de instruire, în mod special și de instruire. Iată, nu înțeleg de ce partidele, care sunt gestionate în mare ca și un business personal nu se preocupă și de acest aspect foarte important al activității lor. Probabil pentru că în mare măsură partidele nu se preocupă de ceea ce s-ar numi durabilitate, profitabilitate – într-un sens aplicat politicii. Profitabilitate în sens că cresc segmentul de electorat, am grijă să nu pierd locuri în Parlament. Pentru asta cresc cadre, le pun la locurile respective.”

Europa Liberă: Domnul Mihai Ghimpu a propus o formulă interesantă. Mai în glumă, mai în serios, el a spus, țineți minte, că are nepoți pentru toate funcțiile posibile.

Arcadie Barbăroșie: ,,Acesta e un alt model – nu business, dar clan.”

Europa Liberă: Bine, dar atunci când nepoții fac treabă, într-adevăr nu ai ce să-i reproșezi.

Arcadie Barbăroșie: ,,N-ai ce, sau afacere de familie. Nici o problemă, dacă nepoții ceia sunt aleși într-un concurs, la care participă toți și ei într-adevăr sunt cei mai buni. Nu am văzut nici un concurs maxim pentru nepoți.”

Europa Liberă: Ei, concursul pentru funcția de primar a fost pe bune. A fost ales Dorin Chirtoacă.

Arcadie Barbăroșie: ,,Da, cam aici s-a rezumat.”

Cornel Ciurea: ,,Dar oricum arată ca dracu când vezi nepoți în politică, urmând calea bunelului sau a rudei mai mari. Totuși sper că Mihai Ghimpu a glumit, spunând că are mulți nepoți și ei sunt potriviți pentru toate funcțiile, întrucât societatea nu poate să accepte o asemenea soluție politică.”

Europa Liberă: Familii regale putem să acceptăm, dar…

Cornel Ciurea: ,,Familii regale nu putem să acceptăm pentru că asta este esența ideii – să-ți transmită prin ereditate, or, în democrație acest lucru nu prea este acceptat.”

Arcadie Barbăroșie: ,,Nu, dar regele nu numește miniștri din familia regală.”

Cornel Ciurea: ,,Nu. Păi da, din contra, el îi selectează.”

Europa Liberă: Îi ține la castel.

Arcadie Barbăroșie: ,,Da, îi ține pe toți la castel, toți nepoțeii. În rest miniștrii, șefii de agenții, etc., parcurg o procedură de selecție naturală, dacă vreți Dvs., în luptă politică.”

Europa Liberă: Acum vreau să vă propun totuși să încercăm la modul practic, dacă de acum înainte partidele vor apleca urechea la presiunile societății, sau imaginați-vă că sunteți în interiorul Parlamentului și v-aș propune să faceți o listă de criterii, după care trebuie să fie ales viitorul șef de stat. Câte stele în frunte trebuie să aibă viitorul șef de stat? Domnule Barbăroșie, deschideți lista, vă rog.

Arcadie Barbăroșie: ,,Eu aș porni, de fapt, de la a mă uita foarte clar care sunt competențele și funcțiile președintelui și după aia încercăm să facem și lista. Dacă e să ne uităm după competențe, el este responsabil de politica externă. Aici trebuie să cunoască foarte bine ce se întâmplă împrejur, trebuie să cunoască în sensul ăst care sunt scopurile țării și să spună foarte clar cum o să promoveze scopurile țării și interesele naționale în exterior.”

Europa Liberă: Dați-mi voie aici să fac paranteza. Vectorul european, sau pe invers, vectorul pro Putin va depinde de acest șef de stat. Și atunci când înaintăm un candidat pentru funcția de șef de stat, apriori trebuie să decidem, sau mai întâi trebuie să decidem încotro vrem să mergem – spre neutralitatea veșnică? Spre apartenența la spațiul european? Sau estic?

Arcadie Barbăroșie: ,,Eu zic formal, în Constituție ce scrie despre competențele lui.”

Europa Liberă: Nu, dar ați început foarte bine, mi se pare că asta e o chestie principială.

Arcadie Barbăroșie: ,,Dar în mod real președintele la noi nu are instrumentele pentru a promova scopurile așa cum le crede el în politica externă. El nu le are. În mod real la noi responsabil de politica externă este Guvernul, Ministerul de Externe și poate este normal. Sunt chestii de contradicții. Acum când ziceți Dumneavoastră, noi parcă am decis unde mergem. Încă în 2005 am votat unanim că ne orientăm spre Uniunea Europeană. Toate partidele.”

Europa Liberă: Dar îndoieli tot mai avem.

Arcadie Barbăroșie: ,,Sau suntem prea flexibili, sau nu avem nevoie.”

Cornel Ciurea: ,,Astăzi în conjunctura noastră nu cred că are rost să înșiruim calitățile și virtuțile unui posibil președinte, pentru că în formula în care el va fi ales, va fi în totalitate dependent de politicienii care îl vor selecta. Eu nu văd cum am putea să avem un președinte independent, un președinte vertical, un președinte cu tărie de caracter. Am impresia că astfel cum va fi posibil ales, poate nici nu va fi ales, dar în formatul actual vom avea un președinte servil, obedient și atunci nu are importanță ce orientare politică are, ce hram poartă, câte limbi chiar cunoaște. În cel mai bun caz va fi un exponat de muzeu, bun de arătat pentru străini. Deși m-aș mira de putem găsi și un asemenea exponat.”

Europa Liberă: Deci Dumneavoastră vreți să ne spuneți că partidelor astăzi mai mult le convine unul inodor, inofensiv.

Cornel Ciurea: ,,Incolor.”

Europa Liberă: Unul incolor, decât unul cu șapte stele în frunte.

Cornel Ciurea: ,,Cred că da.”

Arcadie Barbăroșie: ,,Nu aș fi de acord cu Dumneavoastră, domnule Ciurea. Puțin nu aș fi de acord și iată de ce: îmi vine greu să-mi imaginez o persoană, care ar fi obedientă în același timp domnului Ghimpu, domnului Filat, domnului Lupu și iată, ceva mai proaspăt, domnului Dodon, și domnului Godea.”

Europa Liberă: Ei, Cehov ar fi scris un așa personaj.

Cornel Ciurea: ,,Dar eu pot să vă dau exemple de asemenea oameni, care deja au fost vehiculați în mass media, care ar fi în stare obedienți, o plastilină totală.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, japonezii produc deja roboței din ăștea.

Arcadie Barbăroșie: ,,De fapt vectorii promovați de Ghimpu și, de exemplu, hai cine să zicem, nu știu Dodon acum, o să fie nițel orientați în părți diferite.”

Europa Liberă: Atunci trebuie în agenda viitorului președinte să scrie: până la prânz mă conduc după criteriile lui Ghimpu, după prânz mă conduc de criteriile lui Lupu.

Cornel Ciurea: ,,Și în timpul prânzului de ale lui Voronin.”

Arcadie Barbăroșie: ,,Dar, dacă este să ne uităm în mod real câte competențe reale are președintele, el nici nu prea trebuie să fie obedient. Mă tem eu că în situația noastră președintele trebuie să dea dovadă în primul rând și în mare măsură de calități de moderator și mediator între acești diferiți vectori, care sunt deseori contradictorii. Dacă ar fi să mă întrebați, eu aș pleda pentru un asemenea model mai degrabă, decât pentru un președinte care să bată cu pumnul în masă și să zică: domnul Ghimpu, eu așa am spus și ai să faci așa cum am spus eu.”

Europa Liberă: Adică pe lista care v-m propus eu s-o scrieți, totuși ați indica întâi de toate calități de moderator, împăciuitor.

Arcadie Barbăroșie: ,,Împăciuitor, mediator. Și aș muta în fond celelalte o mulțime de competențe care formal astăzi stau pe lista președintelui. Spre exemplu, securitatea națională, care este competența exclusivă a președintelui. Noi de doi ani de zile nu avem persoană care să fie responsabilă de securitatea națională. Și nu ni se întâmplă nimic. Asta înseamnă că de fapt nimeni nu vrea să atenteze la securitatea noastră națională. Dar oricum, lucrul se întâmplă, există Consiliul național de securitate, care nu este convocat. În mod paradoxal, Strategia națională de securitate, care este responsabilitatea directă a președintelui, a fost prezentată în Parlament de cine? De viceministrul de Externe.”

Europa Liberă: Și aflăm că s-au vândut niște arme fără știrea Consiliului superior de securitate.

Arcadie Barbăroșie: ,,Astea sunt chestii mai… și SIS și tot ce vreți aici.”

Europa Liberă: Da, dar cineva după asta și-a cerut scuze.

Arcadie Barbăroșie: ,,Cineva trebuia să răspundă de lucrul acesta, și cineva trebuia să cunoască lucrul acesta. În mod normal, președintele Consiliului superior de securitate, așa cum scrie în Constituție.”

Europa Liberă: Avem o singură scuză că avem un președinte vremelnic, deci are dreptul să mai facă abstracție de asta.

Arcadie Barbăroșie: ,,Da, de doi ani este vremelnic. De acum mai mult de doi ani.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea – criterii. Criterii de funcționalitate și de competențe.

Cornel Ciurea: ,,Da, eu înțeleg ideea să avem un președinte moderator, un președinte cumpătat, echilibrat, dar nu prea cred într-un asemenea președinte în condițiile noastre. Atunci când mă gândesc la cazurile pe care le-am avut – Snegur, Lucinschi. Lucinschi era într-o situație ideală de a fi un președinte care să echilbreze balanța politică, nu avea partid în spate. Avea o experiență enormă de a aranja lucrurile.”

Arcadie Barbăroșie: ,,Nu, a cedat partidul, a cedat partidul lui Diacov.”

Europa Liberă: L-a scăpat din brațe.

Arcadie Barbăroșie: ,,Da, l-a scăpat din brațe.”

Cornel Ciurea: ,,A avut poate mai multe partide, dar nu a avut un partid care să-l susțină. În perioada ceea era la modă noțiunea de ,,partia vlasti”. Nu, nu a existat. Și tot domnul Lucinschi din punctul meu de vedere era foarte potrivit pentru acest rol, de președinte care face echilibristică politică și care așează lucrurile așa cum trebuie să fie și nu a fost în stare. Din contra, a introdus acest grăunte otrăvit al urii. Bun, a fost ajutat, dar și el a avut un rol de seamă.”

Arcadie Barbăroșie: ,,Și-a ales consilieri.”

Cornel Ciurea: ,,Exact. Acum mă gândesc și la cazul României – atâta s-a vorbit despre această dilemă: președinte jucător, președinte moderator. Până la urmă românii s-au ales cu un președinte jucător.”

Arcadie Barbăroșie: ,,Dar au avut un președinte nici moderator măcar.”

Cornel Ciurea: ,,În fond, noi am ajuns în situația în care putem spune că nu contează cum va fi președintele. Poate să fie bun, și cu antecedente penale. Important să fie votat și să fie instalat în funcție și să terminăm cu acest circ.”

Europa Liberă: Exact asta, coarda s-a întins până acolo încât a început să fie absolut indiferent cum va fi președintele. și se discută exact, mă întorc la balanța cu pere. Câte voturi mai avem nevoie ca să votăm naibii acest președinte, nu? Domnule Barbăroșie.

Arcadie Barbăroșie: ,,Da, dar vedeți Dumneavoastră că voturile respective nu vor să fie acordate chiar oricui. Unul declară că nici într-un caz nu va vota pentru nu știu cine, altul declară că noi avem acordul semnat și deci avem persoana noastră și nu avem ce căuta pe nu știu unde.”

Europa Liberă: Exact soția ceea, care nu lasă pe bărbatul băut să intre în apartament până nu-i promite că îi cumpără șubă.

Arcadie Barbăroșie: ,,Da, exact. Altul zice că de fapt noi vrem pe cineva care să fie neutru, să nu fie afiliat politic, etc. Până la urmă, sigur că, presupun eu, se va vota, dar negocierile vor dura, pentru că fiecare vrea, vorba aia, să câștige mai mult vânzând para respectivă. S-o dea cât mai scump, dacă vreți.”

Europa Liberă: Un pronostic scurt pe final: vom avea un președinte de tranziție? Sau există vreo șansă să se aleagă un președinte care să țină cont de experiența Snegur, Lucinschi, Voronin, Ghimpu, Lupu și să devină președinte pe bune? Sau într-adevăr va fi o figură care să-l scoată din impasul acesta vremelnic și abia hăt, cândva să avem un președinte, eventual ales de întregul popor. Ce spuneți, domnule Barbăroșie?

Arcadie Barbăroșie: ,,Noi vom avea acum un președinte. Dacă ăștia o să aibă minte suficientă, ar putea să aleagă un președinte, care ar putea să fie reales după aia în următorii ani încă o dată. Dacă președintele respectiv va înțelege foarte bine care sunt interesele naționale ale noastre, atunci el va pleda pentru schimbarea rolului președinției în țară și va consolida eventual Parlamentul.”

Europa Liberă: Dumneavoastră spuneți ,,dacă”, dar pe mine mă interesează pronosticul: o să fie unul doar pentru ,,roga i copîta” sau pe bune?

Arcadie Barbăroșie: ,,Acum eu îl mai citez încă o dată pe răposatul Cernomîrdin: ,,este foarte greu să faci prognoze, în special despre viitor.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, pronosticul Dumneavoastră?

Cornel Ciurea: ,,Da, sunt nevoit să renunț la obsesia mea cu alegeri anticipate și să admit că vom putea să avem în sfârșit un președinte. Dar iarăși, pornesc de la ideea minimalismului democratic – că nu vom avea un președinte strălucit. De fapt, alegerea președintelui se întâmplă grație unei trădări și identificării verigii slabe. Deci, într-un mod normal dintr-un astfel amalgam nu poate să iasă o Veneră, o Afrodită frumoasă. Dar, în același timp, iarăși vorbesc de minimalism democratic, e mai bine așa decât nimic.”