În seara zilei de 5 noiembrie 1991, televiziunea centrală din Moscova anunţa o veste şocantă pentru mulţi: Preşedintele încă formal al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, era învinuit nu de altcineva decât de Procuratura URSS de „trădare de patrie”. Cum era posibil aşa ceva şi ce i se incrimina lui Gorbaciov?
Preşedintelui sovietic i se imputa semnarea unui decret din 6 septembrie 1991, după votul respectiv a Consiliului de Stat al URSS, care prevedea recunoaşterea oficială din partea statului sovietic a independenţei celor trei Ţări Baltice, Estonia, Letonia şi Lituania.
Acuzaţia era semnată de Victor Iliuhin, consilier principal al procurorului general al URSS, Nikolai Trubin, făcând referire la articolul 64 al Codului Penal al Federaţiei Ruse care stipula obligaţia organelor de stat de a proteja şi garanta inviolabilitatea teritoriului ţării. Observăm aici o tentativă de substituire a URSS de către Rusia, care se pretindea moştenitoarea statului sovietic, dar încă nu era formal recunoscută ca atare la nivel internaţional.
Informaţia a fost preluată a doua zi, 6 noiembrie 1991, de către ziarul „Pravda”, aflată acum în opoziţie faţă de Gorbaciov. Ziarul „Izvestia”, la rândul său, i-a luat apărarea preşedintelui sovietic, încercând să identifice dedesubturile unei asemenea învinuiri grave. Se amintea astfel că Iliuhin a iniţiat acuzaţia fără acordul procurorului general al URSS şi ar fi fost o răzbunare personală, dar nu se excludea şi versiunea potrivit căreia în spatele acestuia s-ar fi ascuns anumite forţe cointeresate în compromiterea definitivă a lui Mihail Gorbaciov.
I s-au cerut imediat explicaţii lui Nikolai Trohin, şeful lui Iliuhin, care a dezavuat iniţiativa consilierului său. Presa de la Moscova a publicat alte detalii cu privire la iniţiativa lui Iliuhin. Anume, că acesta era cunoscut ca un adversar feroce al dezmembrării Uniunii Sovietice, respectiv se împotrivea acordării independenţei de stat republicilor unionale.
Un alt detaliu interesant era acela că anume Iliuhin a fost procurorul care a instrumentalizat în mai 1989 dosarul împotriva lui Telman Gdlean şi Nikolai Ivanov, doi procurori cu misiuni speciale cunoscuţi prin demascarea corupţiei în Uzbekistan în anii 1983-1989. După ce au fost destituiţi conducători uzbeci de rang înalt, urmele schemelor de corupţie duceau la Moscova, printre cei implicaţi fiind şi ginerele lui Brejnev, Iuri Ciurbanov, prim-vice-ministru de interne al URSS.
În cele din urmă, revenind la motivaţia lui Iliuhin de a-l învinui pe Gorbaciov pentru „trădare de patrie”, presa moscovită remarca că iniţiativa sa a fost lansată exact pe 4 noiembrie 1991, ziua în care Consiliul de Stat al URSS urma să decidă dizolvarea Procuraturii Uniunii Sovietice. Prin urmare, Iliuhin ar fi încercat, în ceasul al 25-lea, să-şi facă capital politic, nădăjduind că gestul său va fi apreciat de inamicii lui Gorbaciov, printre care se număra conducerea de vârf a Rusiei, inclusiv preşedintele de atunci, Boris Elţîn.