Un scandal politic în lumea teatrului din Ungaria și implicațiile sale

Cum observa recent un comentator al săptămînalului britanic „The Economist”, Budapesta nu este nici pe departe singura capitală europeană prinsă în convulsiile protestelor de stradă, dar se distinge prin proteste care nu au nimic de a face cu inechitățile sistemului economic global.

Cultură și politică: extremismul își face loc în lumea teatrului la Budapesta

Cele cîteva zeci de mii de participanți la manifestația cea mai mare, din ultima săptămînă a lunii octombrie, organizată de un grup de pe Facebook, și-au exprimat nemulțumirea față de centralizarea crescîndă a puterii de către guvernul și partidul aflat la guvernare, Fidesz, după ultima decizie a primarului Budapestei de a instala la conducerea unui cunoscut teatru două figuri proeminente ale extremei drepte xenofobe și antisemite.

Exasperarea budapestanilor a debordat după aproape trei săptămîni de proteste în presă și alte mijloace de informare. La 6 octombrie, în ciuda recomandării unei comisii de specialiști, de prelungire a contractului a lui István Márta, directorul Teatrului Nou (Új Színház), primarul capitalei ungare a anunțat aducerea unei echipe noi la conducerea instituției.

Director a fost numit actorul György Dörner, mai puțin cunoscut pentru performanțele sale decît pentru exprimarea deschisă a simpatiei pentru dreapta radicală, iar adjunct al său, un fost dramaturg, István Csurka, devenit cunoscut în ultimul deceniu al secolului trecut ca lider al partidului de extremă dreaptă MIEP, o figură sinistră, comparabilă cu Corneliu Vadim Tudor, în lumea românească.

Ascensiunea politică a lui Csurka a început după 1993, cînd Forumul Democrat Ungar l-a eliminat din rîndurile sale pentru scrieri de un antisemitism fervent. Csurka s-a aflat ulterior în prim planul actualității în perioada 1998-2002, cînd partidul său a reușit să intre în Parlament și să formeze un mic grup parlamentar ce s-a distins prin vociferări anti-democratice și xenofobe. Dacă în ultimul deceniu, soarele său a apus, eclipsat - cum se scrie în presa de la Budapesta - de mai tinerii extremiști din formațiunea Jobbik, Csurka rămîne în continuare un simbol al intoleranței și anti-democrației în Ungaria.

Noua echipă instalată la conducerea Teatrului Nou și-a făcut imediat cunoscută culoarea. Dörner l-a declarat pe Csurka „omul său de idei”, a anunțat că intenționează să schimbe numele teatrului în „Hinterland”, nume ce i-ar „reprezenta pe toți acei unguri care gem sub jugul social-liberal”, și a spus că teatrul dorește „să declare război industriei de divertisment liberale”. Iar Csurka s-a grăbit să anunțe că a scris două drame, una din ele ocupîndu-se de „acordurile de pace de la sfîrșitul primului război mondial care au redus în mod dramatic teritoriul Ungariei”.

Protestele nu s-au lăsat așteptate, nouă directori de teatre scriind într-o scrisoare adresată primarului Budapestei că în locul unui program de teatru profesional, cei doi au lansat „un manifest radical al cărui conținut scandalos este inacceptabil pentru Europa anului 2011”.



Deși primarul a declarat afacerea închisă, numirile au fost condamnate în continuare de numeroase personalități ale vieții politice și culturale ungare care au cerut înlocuirea echipei Dörner-Csurka, un cunoscut lider al opoziției socialiste scriind că numirile contravin principiilor diversității culturale pentru care Budapesta este faimoasă.

Șase cetățeni de onoare ai orașului, între care dirijorul Ádám Fischer și-au formulat în scris dezaprobarea, mai mulți scriitori și actori au semnat o petiție acuzîndu-l pe primarul Tarlós de folosirea fondurilor publice pentru a crea în Ungaria primul teatru fascist „al neo-Crucilor cu Săgeți” (fostul partid pronazist și antisemit) de după al doilea război mondial.

Corului protestelor li s-a adăugat un respectat dirijor german Christoph von Dohnanyi (nepot al compozitorul național ungar Ernst Dohnanyi), care și-a anulat aparițiile programate la Opera de Stat și a declarat într-o scrisoare deschisă, reluată de presa occidentală, că refuză să apară „într-un oraș al cărui primar încredințează conducerea unui teatru la doi cunoscuți extremiști radicali și antisemiți”.

Evoluțiile sînt considerate extrem de îngrijorătoare de analiștii occidentali, deciziile luate în lumea teatrului, reflectînd în mod clar atitudinile politice ale unui guvern în pierdere masivă de popularitate și aflat în căutarea unor țapi ispășitori. Iar scandalul de la „Teatrul Nou” și orientările anunțate de cei doi extremiști puși directori, coincid cu acuzația formulată în Parlament împotriva guvernelor anterioare socialiste care a fi falsificat datele situației financiare reale a Ungariei. O afacere de urmărit în întreaga ei complexitate și posibile consecințe, inclusiv pe plan internațional.