Viața la vie: cînd ajungi să te răsplăteşti trebuie să scoţi din buzunar

După ce mai mulţi ani şi-au dat poama de pomană, în această toamnă viticultorii au parte de preţuri ceva mai bune la punctele de colectare a strugurilor. Şi nu se mai plîng că fabricile de vinuri nu le primesc producţia ca mai înainte. Cu toate acestea ţăranilor nu le este deloc mai uşor, aşa cum a aflat corespondenta noastră Lucia Diaconu care a vorbit cu cîţiva vieri de la Cojuşna, Străşeni.

Viața la vie e complicată

Chiar dacă fabricile de vin au fost mai generoase în acest an cu viticultorii, unii cojuşneni nu s-au grăbit să-şi ducă producţia la punctele de colectare. Moş Ion Mustea, bunăoară, cu gândul să scoată mai mulţi bani decît i-ar da de la fabrică, şi-a adus roada acasă.

„Ţăranul de lucrat munceşte mult, dar n-are preţ la munca lui.”

Asta ce poamă e?

„Asta-i Moldova. Poamă de masă.”

Cam cît aveţi aici?

„Vreo 300 de kg, mai mult nu-s. Ei, şi pe deal mai am, să zicem, mai multişor acolo. Ce să facem? Aşteptăm, poate a veni vreunul şi a mai întreba, poate o s-o punem în iaşcice şi o s-o păcuim, mai vedem... ”


În acest an, fabrica de vin Migdal-P din sat dă pînă la 3 lei 50 de bani pe kg de struguri, preţ la care cu doi ani în urmă ţăranii puteau doar să viseze. Iar pentru că vinificatorii duc lipsă de soiuri albe, aceştia s-au văzut nevoiţi să-şi schimbe tactica şi să plătească banul pe loc celor cu marfa.


Mihai Rotari, şeful secţiei de prelucrare a strugurilor, spune că în sfîrşit carul s-ar fi mişcat din loc şi pentru vinificatori, şi pentru podgoreni: „S-a înviorat situaţia cu îmbutelierea, asta e. Probabil scăpăm de problema din 2006, cît de cît. În primul rînd s-au difersificat, s-au lărgit firmele şi ţările unde se exportează. Se încarcă în moment, se realizează şi în Uniunea Europeană, şi în Rusia, tot comparativ cu 2006, dacă să vorbim...”

Vierii spun însă că pentru a putea supravieţui ar trebui să vîndă kg de struguri cu cel puţin 5 lei. Dar decît să rămînă cu producţia pe deal, mai degrabă acceptă să suporte pierderi, îmi povestesc mecanizatorul Mihail Boşcăneanu şi paznicul de la brigada de tractoare Ion Mîndrescu.

Mihail Boşcăneanu: „Pe care îl auzi în sofhozul ăsta el nu-i dovolinîi cu preţul ista. El o lucrează, o stropeşte, o prăşeşete şi la sfîrşitul anului 1 kg de poamă au primit-o cu 3 lei. El se duce la lucru o zi şi cumpără o pîine cu 3 lei jumătate... Iaca de-atîta şi multe vii omul le lasă pîrloagă, îi nevoit. ”

Ion Mîndrescu: „N-avem putinţă s-o lucrăm. Chimicalele îs scumpe, lucrările tractorului îs scumpe... Şi cînd ajungi să te răsplăteşti trebuie să scoţi din buzunar ca să te achiţi cu lucrările.”

Acuma se dă cu 3 lei, nu e mai bine?

Mihail Boşcăneanu: „Au ridicat-o cu 1 leu, timp de doi ani de zile... asta-i pozor. Eu nu ştiu la ce ei se gîndesc. ”

Ion Mîndrescu: „D-apoi de atunci şi pînă acum de cîte ori s-au ridicat preţurile la zahăr, la chimicale, la piese de rezervă?”

Mihail Boşcăneanu: „Da să ne uităm noi la acelaşi gaz, lumina - de cîte ori s-au scumpit?”

Viticultori cu tradiţii, cojuşnenii spun că eforturile guvernanţilor să ridice ramura sînt încă departe de aşteptările lor. „Cui, cui i s-a deschis piaţa în Europa? Pentru ţăran? Ţăranului nu i s-a deschis nică. Iaca la noi a fost vinzavodul ăsta vechi, dacă-l ştiţi: lucrau sute de oameni, mai mult de jumătate din Cojuşna, la vinzavod. D-apoi cărau vin zi la zi şi noaptea postoianno cărau maşini şi tractoare. De-atîta era colhozul milionar. Da amu uitaţi-vă că nică-nică nu-i acolo. ”, s-a dat cu părerea în faţa microfonului Gheorghe Munteanu.

Omul s-a plîns că dacă nu va vedea şi mai departe rostul să cultive viţa-de-vie, cel mai probabil va renunţa la podgoriile sale, cum de altfel mi-au spus şi alţi cojuşneni tentaţi de activităţi „mai bănoase” sau de plecatul peste hotare.