În lunile care vin voi vorbi mai des despre gazele naturale. Şi nu pentru că am eu o predilecţie aparte pentru ele, ci pentru că impactul scumpirii gazelor a răvăşit mulţi concetăţeni de-ai noştri. Multă lume se gîndeşte acum la preţul nou al metrilor cubi vitali.
Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan
Vineri, am mers la piaţa centrală şi, în timp ce treceam printre tejghelele pline cu legume, am auzit cum se lamenta o vînzătoare: „Apu cum sî plătesc eu amu gazîli estea, oamini buni? Apu preţurile la gazî o să ni omoare acum!” Alte cîteva vînzătoare, cu şorţuri murdare, îi ţineau isonul.
La un moment dat, un omulean între două vîrste, şi el pe post de vînzător, se răsteşte acru la femeia plîngăcioasă: „Cum sî plăteşti? Simplu, fa! Vindi o pocikă şî poţi plăti vreo trei ierni gazîli! Ha!Ha!”
Dincolo de tonul băşcălios-grobian al omuleanului, trebuie spus că, în anii tranziţiei, au existat oameni disperaţi care şi-au vîndut rinichii, care au apelat la traficanţii de organe. Şi iată că omuleanul întrezăreşte o legătură între noul preţ la gaze şi rinichii consumatorilor. Să sperăm că totul se va limita la această glumă sinistră.
Altminteri, am remarcat ştirea că oamenii dintr-un sat nu mai vor să se branşeze la gazoductul care a ajuns în localitatea lor. Şi ăsta nu e primul reflex de acest fel. Şi în martie, cînd preţurile erau mai mici, locuitorii unui sat din Căuşeni au refuzat să se branşeze la conducta care rămăsese să alimenteze cu gaze numai grădiniţa şi şcoala. Sînt deocamdată nişte excepţii, care însă, cu trecerea timpului, ar putea să se înmulţească. Şi atunci mă tem ca nu cumva marele proiect de gazificare a satelor să aibă un final trist. Aşa sau altfel, mulţi dintre sătenii cu gaze în case îşi fac acum sobe pentru a scăpa de preţul uriaş al Gazpromului.
O altă ştire de pe frontul gazelor naturale, pe care am remarcat-o, e că nişte şmecheraşi ingenioşi reuşeau să schimbe cifrele contorului cu un magnet.
Înainte vreme, cînd preţul gazelor naturale era modic, lumea nu se prea gîndea la Gazprom, la gaze, la monopoluri şi la paie. Acum e altfel. Acum reflecţia despre gaze face parte din eul nostru profund...
