Nu prea mai există astăzi mulți dirijori de prestigiu care să aibă rectitudinea de a-și spune deschis opinia despre chestiuni de politică culturală care nu îi privesc direct și care riscă, vezi cazul României, de a fi tratate drept o imixtiune nebinevenită. Zubin Mehta, dirijorul indian care conduce de decenii Orchestra Filarmonică a Israelului, este unul din acești puțini membri ai comunității muzicale neanchilozat în chingile corectitudinii verbale și politice.
Cultură și politică: Zubin Mehta la București, Londra și Bonn
A demonstrat-o la București, cu puțin timp în urmă, la Festivalul „George Enescu” cînd într-un interviu televizat declara imperativ: „Vă rog, spuneți României că meritați o sală mai bună de concerte!” Presa a răspîndit apoi o scrisoare-apel semnată de Mehta, în care revenea asupra subiectului: „Este urgent să fie găsită o soluție pentru o sală de concert demnă de un asemenea eveniment și public și doresc ca autoritățile române să facă tot ceea ce este posibil...” Că „autoritățile române” nu au găsit de cuviință să răspundă în mod responsabil apelului este o altă istorie...
Inainte de a veni la București, la începutul lunii septembrie, Zubin Mehta și-a condus orchestra la Festivalul Proms de la Londra, unde a întîmpinat ostilitatea unei organizații locale pro-palestiniene care a cerut boicotarea concertului orchestrei israeliene de la Royal Albert Hall și anularea televizării sale. In fața refuzului organizatorilor, militanți pro-palestinieni s-au infiltrat în sală și au întrerupt de mai multe ori concertul intonînd lozinci pe muzica lui Beethoven. Dacă BBC-ul a cedat șantajului și a oprit transmisia, Mehta nu s-a lăsat intimidat și orchestra și-a interpretat în continuare programul...
„A fost o experiență istovitoare”, declara dirijorul ulterior într-un interviu, „dar nu ne-am aplecat la nivelul lor [...] Nu le voi da niciodată satisfacție, în nici un fel de circumstanțe”. Intrebat dacă s-a simțit speriat, amenințat în vreun moment, Mehta răspundea „nu, nici vorbă de teamă. Merita să vezi felul în care publicul a fost de partea noastră... Am crezut că unii își vor manifesta simpatia față de protest, dar așa ceva nu s-a petrecut. [...] Trebuie să spun că [protestatarii] au fost bine organizați. Au cumpărat bilete și, la urma urmelor, cînd oamenii cumpără bilete nu le ceri pașaportul. De altfel, nu cred că au fost numai arabi acolo.”
Ajuns de la Londra la Bonn, la Festivalul Beethoven, în cadrul turneului european întreprins cu Orchestra Filarmonică a Israelului ce aniversează 75 de ani de existență, Zubin Mehta a fost distins cu premiul Wilhelm Furtwaengler 2011 „pentru angajamentul său în favoarea muzicii și a problemelor sociale”.
Programul concertului de la Bonn a fost ales cu grijă, pentru a da glas, în opinia dirijorului, voinței celor două state de a depăși traumatismele istoriei. Programul a inclus uvertura Leonora III de Beethoven simbol muzical al luptei împotriva opresiunii, pentru libertate, și Preludiile lui Liszt, care conțin în ele un pasaj, al fanfarelor la începutul temei principale, ce a fost utilizat de naziști ca generic al jurnalelor săptămînale de actualități, instrument de propagandă în cel de-al doilea război mondial. Muzica și politica s-au împletit încă odată, în sensul bun de această dată al reabilitării muzicii lui Liszt, al cărei mesaj a fost denaturat intenționat odinioară.
Ajuns în Israel total apolitic, fără să fi cunoscut vreun alt evreu decît colegi de școală în India, evrei de origine irakiană și care vorbeau numai limba arabă, de-a lungul deceniilor petrecute la conducerea filarmonicii israeliene - mărturisește el în aceleași memorii -, a înțeles că a face muzică acolo „a însemnat să sprijine speranța pentru o viață în pace sau, măcar, o mai bună înțelegere între oameni”.
