De astăzi, timp de o săptămână, în Republica Moldova se vor organiza Zilele Dreptului de a Şti, pentru a le reaminti oamenilor cum să ceară dreptul la informare. Campania a început cu o dezbatere publică despre accesul la informaţie şi transparenţa în procesul decizional, unde corespondenta Europei Libere, Diana Răileanu, a insistat să afle dacă factorii decizionali chiar se consultă cu cetăţenii, aşa cum le impune legea, înainte de a adopta decizii importante.
Dreptul de a şti şi transparența decizională
Funcţionarii şi politicienii consultă opinia cetăţenilor înainte de a lua decizii importante, însă deseori o fac mai curînd „de ochii lumii” şi nu de o manieră sinceră, crede directorul centrului „Acces-Info”,
Vasile Spinei: „Dreptul la informaţie conţine dreptul de a căuta, de a primi şi de a difuza orice informaţie oficială. Altceva e când negociază partidele din Alianţă, care sunt la guvernare, asta mă afectează. „Eu te-am ales, tu eşti la guvernare şi eu vreau să ştiu ce vei face tu cu destinul meu mai departe.” Deci, ca să avem transparenţă decizională definitivă, orice reprezentant al unei instituţii trebuie să ştie că accesul la informaţie este prioritar.”
Pentru a-şi înlesni dialogul cu populaţia, majoritatea instituţiilor de
stat îndeamnă cetăţenii să solicite informaţiile publice pe internet. Numai că deseori adresele de e-mail, constată directoarea săptămânalului de investigaţii „Ziarul de Gardă”, Alina Radu, nu sunt valabile: „Eu chiar în week-end am făcut un exerciţiu: am încercat să aflu o informaţie de la Oficiul Stării Civile şi am deschis desigur paginile oficiilor, peste tot erau adrese de e-mail la care am trimis câte un mesaj. Toate au venit înapoi cu specificarea că adresele nu sunt valide, deci s-a făcut un afişaj de ochii lumii.”
Mai mult, directorul Asociaţiei Presei Independente, Petru Macovei spune că mai sunt cazuri când funcţionarii de stat evită să facă publice informaţii care, în opinia lor, ar putea dăuna imaginii partidului pe care îl reprezintă: „Există anumite agenţii ministeriale, ministere şi departamente care, până la urmă, nu furnizează informaţiile de interes public, probabil, aşteptând nişte indicaţii de la partidele pe care le reprezintă.
Or, în asigurarea dreptului constituţional al cetăţeanului la informaţie, nu ar trebui să conteze culoarea politică a ministrului. Ar trebui să existe o politică unică a Guvernului, indiferent dacă e vorba de un Guvern de coaliţie sau un guvern monocolor, din punct de vedere politic. În domeniul politicilor publice privind asigurarea informaţiilor, lucrurile nu ar trebui să se schimbe semnificativ.”
Cum se vede accesul la informaţie „de cealaltă partea a baricadei”, adică în cadrul serviciilor de presă responsabile de furnizarea
informaţiei publice, explică purtătorul de cuvânt al prim-ministrului, Igor Volniţchi: „Trebuie să recunoaştem că avem instituţii ale statului care îşi fac foarte bine meseria din punctul de vedere al asigurării accesului la informaţie şi avem instituţii care stagnează şi, din anumite motive, unele dintre ele rămân la acelaşi nivel ca şi acum doi ani. Prin urmare, când facem suma efortului unor instituţii şi adăugăm aici atitudinea altor instituţii, per total avem o medie bună, însă mai este foarte mult de lucrat, urmează această medie să fie şi mai înaltă.”
„După 11 ani la adoptare, aplicarea legii cu privire la accesul la informaţie decurge anevoios şi ineficient” – este concluzia la care au ajuns participanţii dezbaterii publice despre accesul la informaţie. Carul se va mişca din loc, cred experţii, doar atunci şi dacă interesul public nu va mai fi confundat cu interesul foarte îngust al unor demnitari.
