Linkuri accesibilitate

Mircea Ivănescu 80


Ion Mircea: „El nu e preocupat numaidecât de definiţia prin trepanaţie a lucrurilor ca un Francis Ponge, cât de cea a fiinţelor, a granulaţiei lor sufleteşti.”




Abia dacă a reuşit să se bucure de apariţia volumului omagial, „Mircea Ivănescu 80”, Paralela 45, 2011, că moartea l-a şi răpit pe unul dintre poeţii paradigmatici ai literelor române contemporane, Mircea Ivănescu. Ceea ce înseamnă că recunoaşterea nu e neapărat postumă, iar cel ce are parte de ea în timpul vieţii musai să rămână în amintirea generaţiilor viitoare şi după…

„Gândul meu iniţial a înclinat spre o construcţie cât mai simplă: interviuri, inedite (dacăț avem noroc), evocări şi comentarii critice; plus o micro-biografie ilustrată. În bună măsură l-am respectat”, afirmă de la bun început Al. Cistelecan, coordonatorul volumului. Dar tot el ţine să precizeze că „sunt autori care nu se lasă încadraţi în grile prestabilite. Unii dintre ei au împins intensitatea empatiei până la intensitatea unui poem. Alţii nu puteau sta într-un singur loc decât prin abuz de clasificare”.

Cartea la pachet
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:02:28 0:00
Link direct



Respectiv, sumarul masivului op arată astfel: „Interviuri” (cu Radu Vancu şi Mihai Posada); „Poeme” (inedite); „Empatii” (de Cesereanu, Comănescu, Zanca, Ilenei, Es. Pop, S. Popescu); „Intermezzo” (de Mircea Braga); „Personajul” (evocat de 15 autori); „Poetul” (21 de „studii de caz”); iar pe post de… finis coronat opus o „Fişă (extinsă) de dicționar", semnată de Al. Cistelecan, din care şi desprind această idee: „Numai Nichita Stănescu, dintre poeţii de azi, are o rază de influenţă comparabilă cu a lui Mircea Ivănescu. (…) diferenţa dintre cei doi e una dintre un poet pentru toată lumea şi un poet pentru literaţi, de un poet de uz extra-literar şi unul de uz strict intra-literar. Mircea Ivănescu e un prestigiu (poate chiar cel mare) în cercul închis al literaturii, Nichita Stănescu e un prestigiu (şi chiar cel mare) în cercul ei deschis. Unul domină cercul interior, celălalt domină cercul exterior”.

Nu se cuvine să închei fără să dau, pe final, şi o opinie din „cercul interior” – cea a lui Ion Mircea, el însuşi un poet reprezentativ, care, vorbind despre „arta inefabilă a unui mare fotograf al invizibilului”, spune următoarele: „El nu e preocupat numaidecât de definiţia prin trepanaţie a lucrurilor ca un Francis Ponge, cât de cea a fiinţelor, a granulaţiei lor sufleteşti (subl. mea) şi a infinit sugestivei lor gesticulaţii, şi aici minuţia şi acribia artistului român sunt inegalabile”.

Magister – despre magister! – dixit.

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG