Recent, un intelectual străin, pe care îl cunosc bine, a vizitat în premieră Chişinăul însorit. Omul a stat o săptămînă în capitala moldovenească şi părea de-a dreptul fericit în ziua sosirii. Fusese cazat la un hotel de talie europeană, descoperise gustoasa mîncare moldovenească, reamarcase parcurile cu copaci umbroşi, terasele pline de tineri voioşi, automobilele luxoase de zeci de mii de euro. I-a plăcut deci oaspetelui Chişinăul.
Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan
Bucuria i s-a estompat niţel, ce-i drept, pe durata nopţii, cînd urletele unor cîini vagabonzi l-au împiedicat să doarmă în hotelul de patru stele. A doua zi intelectualul rafinat, sosit de pe alte meridiane, m-a întrebat de ce avem cîini vagabonzi. El mi-a explicat că în oraşul lui din Uniunea Europeană nu există pur şi simplu cîini hoinari. I-am explicat şi eu, la rîndul meu, că în Chişinău cîinii vagabonzi sînt o fatalitate, că nimeni din guvernanţii tranziţiei nu şi-a propus să soluţioneze problema asta. Străinul a ridicat uluit din sprîncene.
Apoi, în a doua zi a sejurului, strănul a călcat aiurea într-o groapă din trotuar şi şi-a luxat piciorul. A trebuit să meargă la farmacie şi a şontîcăit pînă în ziua plecării. Şi din nou oaspetele oraşului alb m-a întrebat, uluit, de ce trotuarele şi şoselele noastre sînt fisurate, pline de găuri. Şi i-am spus că şi trotuarele proaste sînt aici o fatalitate.
Iar cu două zile înainte să plece, nişte hoţi autohtoni i-au furat străinului, în troleibuz, portmoneul cu bani. Asta a fost lovitura cea mai dureroasă care i-a spulberat oaspetelui bucuria iniţială. În ziua în care l-am petrecut la aeroport, străinul părea deja îngîndurat, îngrijorat, dornic de a reveni mai repede acasă.
Iar eu m-am gîndit că ceea ce păţise oaspetele oraşului alb era în fond floare la ureche. Nu a înţeles el mare lucru într-o săptămînă. Iată dacă ar fi stat el aici vreun an de zile, dacă ar fi locuit într-un bloc brejnevist, cu un salariu de vreo 4 mii de lei, şi dacă ar fi fost în pielea moldoveanului, ar fi înţeles negreşit mai multe fatalităţi, şi ar fi părăsit apoi Moldova mult mai îngrijorat şi mai îngîndurat...
