În obișnuita sa analiză săptămânala pe teme economice, realizată astăzi în dialog cu Valentina Ursu, expertul de la Chișinău Iurie Gotișan s-a oprit de data aceasta la problemele întreprinderii Bucuria.
Un punct de vedere de Iurie Gotişan
Iurie Gotişan: „Eu nu cred ca eventuala sistare, daca putem spune aşa, a activităţii societăţii pe acţiuni Bucuria ar fi pe fondul lipsei de zahăr, după cum declară chiar cei de la întreprindere. Producţia anuală de zahăr din Moldova este în jur de 130-140 mii tone, cantitate suficientă pentru a aproviziona atât consumatorii casnici, cât şi cei industriali. Dat fiind faptul că pentru consumul intern este nevoie de 80-90 mii tone maxim, restul poate chiar şi merge la export. Probabil că în situaţia creată problemele sunt mai mult de altă natură decât cele ale lipsei de materie primă, opinii care de-altfel au fost făcute publice de către cei de la Guvern, în speţă chiar de ministrul Agriculturii.”
Europa Liberă: Dar totuşi e o situaţie bizară. Dacă vorbim de zahăr, există două companii mari. Şi atunci cum se explică situaţia, totuşi?
Iurie Gotişan: „În Moldova sunt două companii mari ce controlează sută la sută din producţia de zahăr. Una din ele, şi anume Südzucker, care este de fapt cea mai mare, este şi furnizorul principal al întreprinderii Bucuria. De regulă noi am fost frecvent martori când aceste două întreprinderi se acuzau şi se acuză reciproc de crearea unui deficit şi majorarea artificială a preţurilor la zahăr. Deci, compania Südzucker, din cele relatate în presă şi nu numai, şi-a onorat livrările către întreprindere. Pe de altă parte, cei de la Bucuria declară că furnizorul nu şi-a onorat contractele şi că de fapt nu a putut să le pună la dispoziţie zahăr în timp util, fapt pentru care ei au iniţiat negocieri pentru importul de zahăr cu un furnizor rus. Este interesant faptul că acest furnizor nu este altul decât cel mai mare acţionar al fabricii Bucuria, o companie anume din Federaţia Rusă.”
Europa Liberă: Totuşi mai multe voci acreditează ideea că ar putea să existe şi un deficit de zahăr pe piaţa autohtonă.
Iurie Gotişan: „Îmi vine greu să vin cu nişte date exacte privind cantitatea de zahăr, care este actualmente în Moldova. Dar mi se pare banal în acelaşi timp să se declare că avem un deficit de zahăr pe piaţă. Fără îndoială că s-a şi exportat, odată ce anul trecut am avut o producţie destul de bună. Dar cel puţin pe piaţă este zahăr, marile magazine şi depozitele angro au suficient în stocuri, astfel că chiar nu văd de ce ar aprinde spiritele cei de la Bucuria. Şi în plus, haideţi sa fim serioşi, nu cred că suntem într-o criză de dulciuri sau bomboane, ca să se facă mare tam-tam pe acest subiect. Preţurile de asemenea sunt relativ acceptabile pentru această perioadă, menţionez – această perioadă. Or, faptul că avem o piaţa mai mult monopolistă vorbeşte de la sine, adică aceşti doi mari producători încearcă să menţină nişte preţuri de monopol. Sigur că sistarea activităţii întreprinderii pe o perioadă determinată va afecta angajaţii acesteia, dar şi aici este o ieşire din situaţie cum ar fi scurtarea zilei de munca, concediu tehnic, etc. Mai ales că recolta de sfeclă din acest an se arată una destul de bună, aşa că zahăr va fi din abundență.”
Europa Liberă: Cunoaştem acest slogan: Cu Bucuria viaţa îţi este dulce, deşi viaţa la această societate pe acţiuni a fost amară, încă de pe timpul când în fruntea întreprinderii era fostul premier Vasile Tarlev. Poate trebuie să se vadă, să se revadă un management, care a r fi mult mai bun la această întreprindere?
Iurie Gotişan: „Nu este exclus că şi managementul defectuos al celor de la Bucuria ar fi o altă explicaţie a situaţiei create, dacă chiar nu există şi alte interese decât cele ce sunt făcute publice. Doar iniţierea importurilor de zahăr din Rusia, prin intermediul proprietarului rus, bineînţeles, cu acordul conducerii Bucuria, denotă deja nişte scheme ascunse şi nu tocmai transparente pentru a distorsiona sau îngrădi buna activitate a acesteia. În plus, nu trebuie să uităm de faptul că întreprinderea deseori a fost ţinta unor tranzacţii dubioase de acţiuni şi conflicte corporatiste ştiute şi neştiute, după cum aţi menţionat şi Dumneavoastră. Or, epizoadele cu cele doua fonduri de investiţii în care a fost implicată Bucuria prin anii 2000, anume Bucuria-invest şi Bucuria-privat-invest, unde s-au vîndut acţiunile acesteia la preţuri de nimic, sau mai târziu dosarul Bucuria cu compania Feodosia pe vremea când fostul premier Tarlev era la cârma întreprinderii, însă pe durata mandatului său de premier cazul practic a fost clasat. Deci, eu revin la ceea ce am spus iniţial, că la Bucuria ar fi mai mult decât o criză a zahărului, fapt pentru care ar putea să se ascundă, până la urmă, adevăratele probleme.”
