În 2001 înainte de atacurile teroriste de la 11 septembrie, Romania primise deja de doi ani Planul de Acţiune pentru Aderarea la NATO, dar în ţară reformele democratice păreau reversibile: presa era tot mai controlată de socialişti, economia nu respecta regulile pieţei libere, iar corupţia înflorea. De aceea, cancelariile occidentale nu priveau spre Bucureşti nici cu simpatie, nici cu îngăduinţă. După 11 septembrie, situaţia s-a schimbat dramatic. Relatează Sabina Fati:
Corespondenţa zilei de la Bucureşti
Revenirea Romaniei pe harta intereselor geostrategice occidentale a avut loc dupa a atacurile teroriste asupra Statelor Unite, cind Washingtonul avea nevoie de cit mai multi parteneri in razboiul impotriva Irakului si Afganistanului, in conditiile in care state importante in vestul Europei s-au opus invaziei.
Altfel spus, aderarea Romaniei la NATO a avut loc datorita necistatii politice a Aliatilor, nu a eforturilor de reformare facute la Bucuresti. O spune destul de clar si directorul Institutului pentru Studii Politice de Aparare si Istorie Militara, generalul Mihail E. Ionescu intr-una din ultimele sale carti explicind ca starea de nesiguranta in acea perioada era mare, in vreme ce accederea in NATO avea putine sanse sa fie influentata de la Bucuresti, in ciuda faptului ca Romania era deja la usile Aliantei si avea un Parteneriat Strategic cu Statele Unite (Reforma militara si societatea in Romania. 1878-2008. Relationari externe si determinari nationale, Editura Militara, 2009). Romania ar mai fi stat asadar la portile Aliantei Nord Altantice o vreme destul de indelungata, mai cu seama ca celelalte state din Europa Centrala, Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, fusesera primite in 1997. Specialistii in relatii internationale acreditau dealtfel ideea ca Romania n-ar face parte din spatiul civilizatiei apusene si nici n-ar fi dovedit ca poate sa se adapteze standardelor occidentale.
Actualul sef al Serviciului Roman de Informatii, George Maior, care acum zece ani era secretar de stat la Ministerul Apararii certifica la rindul sau in volumul „Noul Aliat” (Editura Rao, 2009) ca in 2001 dupa atacul asupra Americii, Romania a fost reevaluata pe fondul „noilor amenintari strategice” si a consolidarii NATO, inclusiv cu noi membri.
Romania a avut deci oportunitatea de a se apropia de NATO, iar dupa atacurile de la 11 septembrie 2001 a intrat imediat in Coalitia condusa de Statele Unite impotriva Irakului (Coalition of the Willings). Ascensiunea a devenit imediat rapida si in noiembrie 2002 la summitul de la Praga a Romania a fost primita in Alianta Nord Atlantica. Au urmat mai multe reforme in sistemul de aparare, inclusiv eliminarea stagiului militar obligatoriu, odata cu modificarea Constitutiei in 2003, dar si marirea bugetului alocat ministerului apararii, chiar daca nu la nivelul de 2,38 la suta din Produsul Intern Brut, cit s-a angajat Romania la primirea in NATO.
Odata cu aderarea la Alianta Nord Atlantica, Romania a fost nevoita sa adere si la regulile democratiei apusene si cu pasi mici, adesea nesiguri sa se apropie de civilizatia occidentala.
