La Libraria din Cartier, de vorbă cu Natalia Lungu, revenită acasă după mai mulţi ani petrecuţi în Italia.
Librăria din Cartier
Natalia Lungu: „Caut romanul „Durere” de Vladimir Beşleagă. L-am citit când învăţam la şcoală şi extraordinar de mult mi-a plăcut, îmi plac scriitorii noştri, moldoveni.”
Europa Liberă: Dacă unii dintre cititori nu ştiu de acest roman, cum i-aţi intriga să îl citească?
Natalia Lungu: „Eu l-am citit 10 ani în urmă, apoi 5 ani în urmă, acum m-am întors la plaiurile natale pentru romanul „Durere”. Romanul, după câte îmi amintesc, este despre o mamă care nu avea copii şi a înfiat o fetiţă de la casa de copii. Când a crescut fetiţia mare, nici ea nu putea să aibă copii. Mama i-a spus: „Du-te şi înfiază un copil”. Fetiţa i-a răspuns brutal: „Eu nu vreau să cresc un copil străin”. La care mama i-a răspuns: „Tu tot eşti o străină pentru mine, dar eu ţi-am dat totul de ce ai avut nevoie, tot ce ţi-a lipsit”. Sunt nişte cuvinte extraordinar de frumoase care mi-au rămas, probabil, pentru toată viaţa în inimă. Sunt persoane care nu pot avea copii. Domnul Beşleagă a descris extraordinar nişte lucruri care mi-au rămas în inimă.”
Europa Liberă: Din câte am înţeles, Dvs sunteţi plecată de mai mulţi ani peste hotare. Găsiţi timp pentru cărţi, pentru lectură?
Natalia Lungu: „Cine doreşte, găseşte întotdeauna timp. Măcar o oră, dar trebuie pentru lectura noastră să ne recreăm creierul, să ne îmbogăţim vocabularul.”
Europa Liberă: Se crede că în Republica Moldova nu se prea citeşte şi scriitorii autohtoni nu sunt preţuiţi. În Italia, unde munciţi Dvs, este la fel?
Natalia Lungu: „Nu, nu este la fel. În Italia sunt scriitori talentaţi şi mai puţin talentaţi, dar toţi sunt ridicaţi şi toţi sunt susţinuţi. Deja citesc romane traduse, de exemplu romanul „Inimă de câine” de Mihail Bulgakov. L-am citit, exact ceea ce a fost scris în limba rusă, a fost tradus în limba italiană.”
Europa Liberă: Dar aţi găsit autori moldoveni traduşi în italiană?
Natalia Lungu: „Nu, încă nu am găsit. Acum e la putere banul care a distrus tot. Dar ca să ridici literatura, trebuiesc resurse, trebuiesc finanţe, din păcate totul e mort, şi e foarte rău.”
