Deunăzi s-a închis Salonul Internaţional de Carte. Am văzut multe cărţi bune, am cumpărat cîteva, dar o să vorbesc acum despre un singur volum care m-a impresionat enorm. Volumul se numeşte Czech Literature in Translation şi trece în revistă cărţile autorilor cehi traduse în alte limbi cu sprijinul Ministerului Culturii din Cehia.
Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan
Vasăzică, din 1998, Ministerul Culturii din Praga finanţează apariţia scriitorilor cehi pe alte meridiane. Numai anul trecut, cu sprijinul guvernului ceh, au fost publicate în străinătate 63 de volume ale literaţilor cehi. Repet, 63 de volume! Aşa are grijă statul ceh de promovarea literaturii autohtone! Şi la fel procedează şi autorităţile Poloniei, României, ale altor ţări din Estul Europei care au nişte Institute Culturale foarte active.
Ei bine, dacă aşa procedează nişte ţări şi culturi mult mai vizibile decît Moldova, te-ai aştepta, în mod normal, efortul guvernului moldovenesc să fie cel puţin la fel de susţinut. Nu este însă. O ştim bine. Statul moldovenesc are grijă de promovarea vinurilor, de întreţinerea ambasadelor costisitoare, de prezentarea politicienilor în străinătate. La rigoare, ar putea susţine plecarea unor vedete recente la vreun Festival Internaţional de Muzică. Dar literatura... Literatura e considerată a cincea roată la căruţă, un fel de vorbărie sterilă, care roade nu aduce. Guvernanţii autohtoni din epoca tranziţiei nu cred că literatura poate îmbunătăţi imaginea ţării. Zic asta pentru că povestea cu inexistenţa banilor mi se pare bună de adormit copiii. Banii pot fi găsiţi, dacă dorinţa e arzătoare. S-au găsit doar sume impresionante pentru megaproiectul Caravela Culturii. Pentru traducerea literaturii autohtone nu se găsesc.
Paradoxal e că istoria asta tristă are şi partea ei bună, luminoasă. Literatura basarabeană are o sumedenie de grafomani, de indivizi care scriu fără să fi învăţat noţiunile elementare ale teoriei literare, iar prin instituţiile culturale şi de învăţămînt valoarea estetică mai este confundată cu discursurile patriotice şi cu activismul social. Aşa că s-ar putea dezinteresul statului să fie într-un fel benefic pentru trierea valorilor. Cei care vor răzbi fără ajutorul lui, vor fi cu siguranţă mai buni.
