Linkuri accesibilitate

Vaclav Havel în „Moscow Times”: Ucraina îşi pierde direcția


Ucraina se află la o răscruce. Una din săgeți arată spre democrație, cealaltă spre autocrație.



De la alegerea preşedintelui Viktor Ianucovici în 2010, Ucraina a trecut printr-o semnificativă şi alarmantă deteriorare a cadrului său democratic. Canoane fundamentale ale unei societăți democratice - libertatea de expresie, de asociere şi a presei - se află sub o presiune crescândă. În plus, punerea sub acuzare a membrilor opoziției, culminând cu arestarea şi închiderea fostului prim ministru Iulia Timoşenko, într-un proces despre care majoritatea țărilor occidentale spun că e motivat politic, par să confirme că domnia legii a fost dată de-o parte.

Vaclav Havel în „Moscow Times”: Ucraina îşi pierde direcția


Având în vedere importanța strategică a Ucrainei, în special în ce priveşte securitatea energetică europeană, soarta acestei țări a devenit o preocupare urgentă pentru Occident. Între cei mai îngrijorători factori din spatele transformării ne-democratice a Ucrainei se află următoarele:

Preşedintele Viktor Ianukovici la o conferință de presă
1. Consolidarea puterii. După alegerea lui Ianukovici anul trecut, acesta a făcut presiuni asupra Curții Constituționale pentru ca aceasta să anuleze schimbările constituționale făcute în 2004, ca parte a înțelegerii ce a dus la încheierea paşnică a Revoluției Portocalii. Făcând asta, Ianucovici a răsturnat consensul de a reduce puterile prezidențiale în favoarea sistemului parlamentar. Preşedintele Ucrainei îşi consolidează acumcontrolul asupra executivului, a legislativului şi asupra justiției.

2. Corupția. Corupția e endemică în guvern. Eforturile de a o combate sunt în cel mai bun caz cu jumătate de măsură, iar lipsa de acțiune în acest domeniu are un impact economic. Investițiile directe sunt în scădere, iar Uniunea Europeană a înghețat asistența financiară de 100 de milioane de dolari din cauza eşecului administrației de a reduce corupția în sectorul achizițiilor publice de stat.

3. Intensificarea serviciilor de securitate. Persoane, organizații neguvernamentale şi jurnaliştii au fost sau amenințați deschis sau puşi sub supraveghere.

4. Hărțuirea partidelor de opoziție şi a presei independente. Procesele intentate politicienilor de opoziție, inclusiv cel împotriva lui Timoşenko, împreună cu modificările legii electorale care-l favorizează pe preşedinte slăbesc opoziția.

Vasil Klimentiev (foto: atn.kharkov.ua)
Hărțuirea presei independente are o gamă care se întinde de la obstrucții administrative până la lucruri mult mai rele. Dispariția lui Vasil Klimentiev, redactorul-şef de la „Novyi Styl”, un ziar care se concentrează masiv pe corupția din regiunea Harkov. nu a fost niciodată anchetată deplin.

Majoritatea posturilor de televiziune sunt deținute de patru grupuri care au legături strânse cu Partidul Regiunilor. Calitatea lui Valeri Horoşkovski de proprietar al Grupului Inter Media, funcțiile sale de şef al serviciului de securitate al țării, şi de membru în consiliul de administrație al Băncii Centrale se află într-un evident conflict de interese.

5. Guvernarea oligarhică. Segmente mari din economia Ucrainei - între care exporturile, energia şi piața media - sunt controlate de un număr mic de oameni, care au uneori legături pe față cu organizații criminale, sau cu Partidul Regiunilor. Ei nu au nici un interes să schimbe starea de status quo, şi cu atât mai puțin interesul să înceapă necesara combatere a corupției.

6. O societate civilă fără putere. În timp ce unii observatori cred că hărțuirea ONG-urilor e mai redusă din cauză că administrației îi e teamă de reacțiile internaționale, în special din partea Uniunii Europene, marja de operare a organizațiilor societății civile rămâne extrem de redusă, şi nu au nicio ocazie de a lua parte cu adevărat la elaborarea politicilor.

Ucraina se află la o răscruce. Una din săgeți arată spre democrație, cealaltă spre autocrație. Cei mai mulți din cetățenii ucreaineni doresc intrarea țării lor în Uniunea Europeană, dar entuziasmul lor e temperat de absența unei politici clare a Uniunii față de Ucraina.

Între timp, administrația Ianucovici îşi proclamă dorința de a adera la Uniunea Europeană, dar nu introduce schimbările necesare pentru a îndeplini criteriile de aderare. Drept rezultat, e puțin probabil ca Ucraina să fie invitată curând să înceapă negocieri de aderare. Mai rău, prelungirea în 2010 a contractului de închiriere cu Rusia a bazei navale de la Sevastopol în schimbul unui preț mai mic la gazul rusesc e indiciul unei reapropieri dintre Moscova şi Kiev, cu implicații clare pentru securitatea energetică a multor țări din Uniunea Europeană.

E în interesul vital al Uniunii Europene să aplice o politică mai activă față de Ucraina. Actuala preşedinție poloneză a Uniunii ar trebui să se inspire din originile prosperei democrații din Polonia şi să-şi amintească sprijinul esențial pe care l-a primit din partea Occidentului acum o generație. Ucraina are nevoie azi de un efort similar, şi acest efort nu trebuie expediat din oportunism politic, sau din mici interese economice personale.

*Articol semnat de fostul preşedinte al Cehiei în „Moscow Times” în traducerea lui Lucian Ştefănescu.
XS
SM
MD
LG