La Basel, în Elveția, și-a închis porțile, zilele trecute, o expozitie comuna Constantin Brancusi – Richard Serra, in cadrul careia au fost aduse din toata lumea 40 de lucrari, intre care si „Coloana infinitului”. Iolanda Bădiliță a stat de vorbă cu reprezentantul Fundației Beyeler, curator al expoziției.
Europa Libera: Domnule Bouvier, Fundatia Beyeler a adus pentru prima data in Elvetia o colectie impresionanta de lucrari semnate de sculptorul roman Constantin Brancusi. Cum le-au primit iubitorii de arta din Elvetia?
Raphael Bouvier: „Expozitia a fost un succes. Publicul a venit in numar mare iar criticile in presa au fost foarte pozitive, atat in presa de limba franceza cat si in cea de limba germana. Este, cum spuneati, nu doar prima noastra expozitie Brancusi dar este o premiera pentru Elvetia. Am realizat aici o retrospectiva Brancusi impreuna cu o retrospectiva Richard Serra” (n.a. - sculptor contemporan american).
Europa Libera: De ce ati optat pentru o expozitie comuna? Ce au in comun cei doi artisti?
Raphael Bouvier: „A fost o alegere intuitiva. Initial am dorit sa organizam doar o retrospectiva monografica Brancusi, insa am realizat ca este nevoie de o noua perspectiva care sa aduca o noua lumina asupra operei lui. S-a optat pentru Richard Serra, pentru ca, dupa propriile sale declaratii, Brancusi i-a influentat foarte mult stilul.
Expozitia ofera din punct de vedere vizual perspective
foarte contrastante insa exista legaturi subtile evidente intre cei doi artisti. Este vorba mai mult despre stiluri sculpturale diferite decat o prezentare analoga contrastiva intre cei doi. Este vorba de un dialog deschis intre cei doi artisti.”
Europa Libera: Se poate spune ca Serra a fost un discipol al lui Brancusi?
Raphael Bouvier: „Discipol in acceptiunea de „elev“ nu, in nici un caz. Un punct de plecare, un izvor de inspiratie, poate, exista impulsuri brancusiene in lucrarile lui Serra pana cand acesta si-a gasit propriile solutii sculpturale si propriul limbaj artistic.”
Europa Libera: Am vazut lucrarile si mie mi se par extrem de diferite ca stil. Brancusi este mai poetic, mai romantic. Da, notiunile sunt abstractizate insa in esenta se poate „citi“ o poezie. La Serra totul pare o poveste total abstracta pe care fiecare o citeste in propria nota.
Raphael Bouvier: „Asa este. Brancusi este intr-un anumit sens un sculptor romantic care a accentuat traditia romantica din secolul al XIX-lea, insa foloseste formele cu totul altfel si cu alte materiale pentru a exprima notiuni poetice. In comparatie cu Brancusi, Serra abordeaza altfel formele, dimensiunile si estetica. Lucrarile ambilor artisti arata o cautare comuna a ferestrei care duce catre principiile fundamentale ale trairilor artistice. Exista asadar puncte de intrepatrundere ale celor doi artisti.”
Europa Libera: Cate lucrari de Brancusi aveti?
Raphael Bouvier: „Avem in jur de 40 de sculpturi iar la
subsol avem si o selectie de fotografii cu artistul. Dupa cum va puteti imagina, lucrarile lui Brancusi sunt foarte dificil de imprumutat, costa foarte mult pentru ca sunt foarte fragile, prin urmare este o adevarata senzatie ca avem 40 de sculpturi deoarece Brancusi nu are un fond de lucrari foarte numeros.
Multe lucrari vin de la Muzeul Guggenheim din New York, care are un fond Brancusi foarte mare cumparat acum 50 de ani. Cele mai multe vin din America; Philadelphia Museum ne-a pus multe lucrari la dispozitie, Museum of Modern Art din New York, avem chiar si Coloana Infinitului, care este o sculptura de senzatie, o icoana a sculpturii moderne si a fost o minune ca aceasta lucrare a putut veni la Basel. Au mai venit lucrari de la Zurich, din Japonia, Centrul Pompidou din Paris si din alte locuri din lume.”
Europa Libera: Cand vorbim despre Brancusi, ce ar trebui sa spunem?
Raphael Bouvier: „Este o intrebare foarte dificila si e greu de raspuns intr-o fraza. Brancusi s-a aflat in cautarea formelor esentiale, a formelor ideale. Asa a ajuns la forma ovala ideala, la forma ovoida. S-a „jucat” cu materialele, cu diferite suprafete in cautarea esentei materialelor. La Brancusi discutam despre o „joaca” cu noile forme.”