Declaraţia de Independenţă, la o lectură nouă

Istoricul şi publicistul Gheorghe Cojocaru, răspunde întrebărilor Valentinei Ursu.

Gheorghe Cojocaru: „Desprinderea de URSS și declararea Independenței Republicii Moldova poate fi considerat cel mai important eveniment produs în a doua jumătate a secolului trecut în istoria acestui spațiu. Din perspectiva acestei abordări și ținând cont de faptul că în curând se vor marca 20 de ani de la adoptarea Declarației de Independență, este limpede că să impune o nouă lectură a acestui important document politic și juridic.”

Un punct de vedere de Gheorghe Cojocaru

Europa Liberă: Înainte de a vorbi despre conținutul și semnificațiile Declarației din 27 august 1991, să amintim în ce circumstanțe istorice a apărut acest document.

Gheorghe Cojocaru: „Votul în Parlament a fost precedat de o Mare Adunare Națională, din dimineața zilei de 27 august, care s-a pronunțat unanim în favoarea desprinderii de URSS, care-și trăia ultimele zile după tentativa de puci din 19-21 august de la Moscova, și declarării independenței Republicii Moldova. Neîndoielnic, mesajul Marii Adunări Naționale a încurajat corpul deputaților să se pronunțe fără rețineri, cu voce fermă și demnă asupra dezideratului independenței.

Europa Libera: Dar în ședința Parlamentului de atunci cum au decurs lucrurile? Cum s-a votat? Caci nu se prezentase toți deputații din acea legislatură.

Gheorghe Cojocaru: „La ședința sesiunii extraordinare a Parlamentului din 27 august 1991 s-au prezentat 277 de deputați, ceea ce reprezenta mai mult de 2/3 din numărul total, forul legislativ întrunind cu prisosință calitatea deliberativă necesară. Pe agendă a fost inclusă o singură chestiune – cu privire la proclamarea independenței Republicii Moldova, raportor Președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur. Onoarea de a da citire proiectul Declarației de Independență a Republicii Moldova i-a revenit Președintelui Alexandru Moșanu. Supusă votului nominal, Declarația a fost votată unanim, fără dezbateri, de toți cei 277 de deputați prezenți la ședință, între care circa 40 de deputați sau 14% reprezentanți ai etniilor minoritare.”

Europa Liberă: De la înălţimea timpului, care ar fi la o lectură nouă, după cum ați menționat, semnificațiile sociale, politice, juridice ale Declarației de Independență?

Gheorghe Cojocaru: „Declarația de Independență a Republicii Moldova este rezultanta tuturor energiilor naționale și democratice descătușate în epoca în care URSS intrase într-un proces ireversibil de disoluție. Ea este, în același timp, rodul activității și voinței liber exprimate a instituției supreme reprezentative și legislative – a Parlamentului Republicii Moldova.

Exprimând la unison voința populară și voința politică, Declarația de Independență este Actul fondator – unic, fundamental, suprem și consensual – al Republicii Moldova, ca subiect deplin al dreptului internațional, este piesa de rezistență instalată la baza edificiului statului de drept, reflectând și reprezentând, în egală măsură, interesele tuturor cetățenilor săi.

Consfințind adevărul istoric și științific cu privire la limba română și originile etnoculturale românești ale populației titulare a noului stat independent, Declarația este actul de identitate al Republicii Moldova, care nu poate fi contrafăcut.”