Deja înaintea apariţiei ultimei cărţi a istoricului german Götz Aly s-au auzit cîteva voci critice care respingeau aserţiunile teziste ale autorului. În interviuri acordate unor posturi de radio şi unor ziare, istoricul a dezvăluit teza principală a studiului său care se află acum şi în librăriile germane.
Jurnal de corespondent: William Totok (Berlin)
Ca şi cu volumele sale precedente, Götz Aly a polarizat şi de data asta nu numai specialiştii, ci şi o parte a publicului cititor. În volumul său apărut la Editura S. Fischer din Frankfurt pe Main, intitulat: Warum die Deutschen? Warum die Juden? Gleichheit, Neid und Rassenhass (De ce germanii? De ce evreii? Egalitate, invidie şi ură rasială), autorul interpretează Holocaustul ca urmare a unui reflex de invidie. Cu alte cuvinte, genocidul organizat de regimul naţional-socialist german ar fi fost urmarea invidiei sociale a germanilor faţă de populaţia evreiască.
În opinia istoricului toate celelalte componente ale antisemitismului - militant sau latent - au jucat un rol secundar. Adică, nici anti-iudaismul secular creştin, nici teoriile rasismului ideologic din secolul al XIX-lea şi nici antisemitismul biologizant al naziştilor şi al extremiştilor de dreapta din Europa n-ar fi contribuit într-o suficientă măsură la nivelarea terenului pentru genocidul practicat de regimul lui Hitler. Factorul determinant, ar fi fost deci, doar invidia.
Teza lui Götz Aly nu este total falsă, dar oferă numai o explicaţie parţială, mai ales că autorul nu şi-a propus să scrie o istorie a Holocaustului. Teza centrală ignoră sau minimalizează toate celelalte componente pregătitoare pentru crimele care au culminat cu camerele de gazare de la Auschwitz.
Perspectiva geopolitică a autorului se limitează, pe de altă parte, doar asupra spaţiului germanic. În opinia istoricului Wolfgang Wippermann acest demers este simplist şi simplificator. În acelaşi timp, acesta remarcă o ciudată tendinţă de a reabilita oarecum nişte intelectuali care prin operele lor au contribuit în urmă cu un secol la răspîndirea antisemitismului. Printre aceştia sunt amintiţi romancierii Gustav Freytag sau Wilhelm Raabe. Pe alţii îi acuză pe nedrept că ar fi propovăduit idei antisemite, amintindu-l aici pe Franz Mehring, un istoric şi critic literar social-democrat.
Mai toţi comentatorii volumului au lăudat stilul incitant al lui Götz Aly, remarcînd precizia unor portrete. Aproape nici un comentator însă nu i-a împărtăşit pe deplin teza centrală. Şi anume că doar invidia germanilor faţă de succesele economice şi culturale ale evreilor ar fi determinat tragedia, în sine, a Holocaustului.