Linkuri accesibilitate

Un muzician erou al timpurilor noastre: Valeri Gergiev


Valeri Gergiev și premierul Vladimir Putin la deschiderea Concursului Ceaikovski la 14 iunie la Moscova
Valeri Gergiev și premierul Vladimir Putin la deschiderea Concursului Ceaikovski la 14 iunie la Moscova

Valeri Gergiev: „Asta este tipic pentru Rusia... autoritățile întîi permit lucrurilor să cadă în ruină, apoi, în ultima secundă, le salvează.”





Director general și artistic al celebrei Opere Mariinsky din St. Petersburg, dirijor foarte la modă pe scenele internaționale, Valeri Gergiev este un personaj atît admirat cît și foarte contestat în lumea artei și a politicii, între altele, pentru apropierea sa de premierul Putin și susținerea acestuia în conflictul ruso-georgian în urmă cu trei ani. Gergiev i-a acordat recent un lung interviu criticului muzical britanic Norman Lebrecht, din care părți importante au fost difuzate de canalul cultural Radio 3, al BBC-ului.


Cultura, muzica și politica după dirijorul Valeri Gergiev
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:05:29 0:00
Link direct


Născut în 1953 și devenit la 58 de ani una din personalitățile de mare faimă ale vieții muzicale ruse și internaționale, Valeri Gergiev este, în esență, un personaj controversat.

Excepțional manager al Operei Mariinsky din Sankt Petersburg, pe care o conduce în calitate de director artistic de la sfîrșitul anilor ’80, ca și al unor festivaluri internaționale, în Finlanda și Israel, între altele, dirijor controversat, de multe ori cu performanțe discutabile, realizate în grabă între două avioane, Gergiev se consideră astăzi un pragmatic, dezinteresat total de politică.

In spatele acestei auto-caracterizări, transpare însă o rară
Opera Mariinsky la St. Peterburg

ambiție și artă, s-ar putea spune aproape machiavelică, de a specula factorii politici, o admirație față de autoritarismul rus și o nostalgie față de imperiul dispărut în urmă cu 20 de ani. Dincolo de indiscutabila sa carismă și talent dirijoral în fața orchestrelor pe cale le conduce, mental Gergiev rămâne cumva un homo sovieticus.

„Uniunea Sovietică a fost o țară mare și în multe, multe privințe și una bună. De exemplu în ce privește educația” - spune el. „Nu numai fiindcă a fost una gratuită, dar și fiindcă școala, învățămîntul muzical erau fantastice”; pînă și în Vladikavkaz, capitala caucaziană în care și-a petrecut ceea ce definește în interviu drept „o copilărie în mare libertate, foarte fericită pînă la moartea tatei”. Tatăl său, un ofițer cu o carieră relativ importantă în sistemul sovietic a demisionat din armată pentru a muri apoi de inimă la 49 de ani. Gergiev avea numai 14 ani și întreaga viață i s-a schimbat, învățînd, spune el, ce înseamnă să devii responsabil de faptele tale.

Elev al unui celebru profesor, Ilia Musin, cîștigător al Concursului de dirijorat inter-republican sovietic în 1975, apoi premiu întîi la competiția de dirijorat Herbert von Karajan de la Berlin, în 1976, reputația sa a crescut rapid, angajat întîi ca asistent al lui Iuri Temirkanov la, pe vremea acea încă, Teatrul Kirov, apoi, din 1988, director musical.

Evocînd acea perioadă în interviul cu Norman Lebrecht, pentru BBC, Gergiev spune: „Colegii mei dirijori au trăit o situație foarte dificilă. Întîi, colapsul Uniunii Sovietice, o țară mare și, în multe privințe, riscul colapsului unei mari culturi. Exista riscul cert de a-i pierde, prin plecarea în străinătate, pe cei mai mari muzicieni, cîntăreți, balerini, regizori... Era și o problemă cu bugetul extrem de scăzut”.

In acele condiții „a aterizat” la Mariinsky, pentru o
Valeri Gergiev în Osetia

perioadă în care a învățat și în care dificultățile l-au făcut să devină „foarte sigur pe sine, foarte temerar, și chiar brav, lipsit de orice teamă, fiindcă într-o țară dificilă, în circumstanțe grele trebuie să depășești anumite provocări”.

In acea perioadă de început la Mariinsky, afirmă el, s-a împrietenit cu personalități politice, ce aveau să devină miniștri, cîțiva ani mai tîrziu, cum este ministrul economiei Rusiei.

I s-a cerut atunci, la hotărîrea sugerată de cineva lui Boris Ielțîn, să devină director al Ansamblului Bolșoi, la Moscova și, în ciuda presiunilor oamenilor din guvern și de la Kremlin a refuzat, nevrînd să părăsească Teatrul Mariinsky. Atunci i s-a impus cumva să alcătuiască repertoriul și distribuțiile pentru ambele opere și l-a cunoscut pe premierul Cernomîrdin. La o întîlnire cu el i-a cerut la rîndul său ca guvernul să dea zece milioane pentru fiecare din cele două mari opere de prestigiu ale Rusiei. Le-a căpătat după două-trei luni, dar sublinia el în interviu:

„Asta este tipic pentru Rusia, se acționează abia în momentul în care lucrul devine decisiv. Din păcate, ele (autoritățile) întîi permit lucrurilor să cadă în ruină, apoi, în ultima secundă, le salvează. Asta este istoria Rusiei, de la Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare și pînă în aceste timpuri. Lucrurile se petrec întotdeuna la fel.”

Pe Putin, afirmă Gergiev l-a întîlnit prima dată în 1992, pe cînd era adjunctul primarului Anatoli Sobcak la St. Petersburg și a primise sarcina reconstruirii, modernizării insulei Noua Olandă, din vecinătatea Teatrului Mariinsky.

Cumva admirativ, dirijorul consideră drept calitate a lui Putin de a fi înțeles dezintegrarea rapidă ce amenința Rusia și, în special dezintegrarea potențială a culturii ruse.


Valeri Gergiev la Tsinkvali vorbind despre războiul ruso-georgian din 2008 la începutul concertului de propagadă pe care l-a dirijat în memoria civililor oseți uciși

„E un nosens să se spună că sînt prea aproape de guvern, de conducere”, se apără Gergiev. „Pe Putin l-am văzut de 3-4 ori pe an, am fost singur cu el poate de șase ori în viața mea și am apărut cu el la deschiderea Concursului Ceaikovski. Il respect pentru capacitatea lui de concentrare, ce a făcut în multe, diverse domenii, inclusiv arta, pentru că este un premier inteligent.”

Comparat cu alți premieri ai timpului, Putin ar fi cumva unic, „fiindcă a venit, cum se spune, de nicăieri, fiind inteligent, a privit în jurul lui, a văzut imaginea devastată a țării, totul în prăbușire, nimic funcționînd, cu doar rămășițe de prestigiu național, în care Mariinsky si Ermitajul erau cei doi principali jucători, singurele două instituții respectate pe plan internațional și active...”.

Valeri Gergiev dirijînd Orchestra Teatrului Mariinsky la 21 august 2008 într-un concert la Tsinkvali în sprijinul independenței regiunii față de Georgia

Admirația față de Putin explică apropierea de politicile sale, cum a fost organizarea concertului de propagandă de la Tsinkvali acum trei ani și condamnarea regimului georgian?




Gergiev se eschivează cumva în finalul interviului cu
Ziaristul și scriitorul britanic Norman Lebrecht

Norman Lebrecht spunînd: „cu certitudine, nu a fost un gest politic. A fost o istorie dureroasă. Există atît de mulți georgieni, ca și oseți, care merită cu siguranță un scenariu mai bun pentru ei. Sper că se va găsi unul, soluția bună, nu numai în Caucaz și în Europa, dar și în lumea întreagă...”
Previous Next

XS
SM
MD
LG