In România, de câteva luni, toată lumea are o părere despre un eventual Muzeu al comunismului, ironic şi pe nedrept intitulat şi „muzeul Tismăneanu” după numele celui care a condus comisia prezidenţială creată de Traian Băsescu pentru cercetarea şi condamnarea comunismului. Germania, pe de altă parte, nu de asta duce lipsă: 34 de muzee sau expoziţii permanente documentează viata de zi cu zi din fosta Germanie de est. În speranţa că mai ales tinerii vor înţelege ce însemna cotidianul comunist. O relatare semnată de Iolanda Bădiliţă.
Mobila fie din lemn masiv, imbatranita de vreme, fie din mult mai ieftinul carton presat, un garaj in care se afla un Trabant, butelii si masini de gatit, carti de povesti „tovarasesti“ sau tablouri cu Marx, Engels si Lenin, ba chiar birourile de control de la granita. Toate acestea si multe asemenea pot reimprospata memoria celor care au cunoscut vreodata viata din fosta Republica Democrata in unul din cele 34 de muzee de profil din Germania.
„Bine ati venit in Republica Democrata Germana!”, asa ii saluta cranica din statia de tren Probtszella pe cei care, venind de la München in drumul lor catre Berlin, patrundeau in fosta Republica Democrata. Astazi inregistrarea cu vocea femeii este exponat de muzeu la Muzeul Garii de granita din Probstzella. Uniforme politiesti, valize deschise pregatite pentru control, si chiar biroul temutului sef de gara, cu uniforma agatata in cui, telefonul si masina de scris luminata de o lampa puternica.
La Berlin, in muzeul DDR, oamenii au sentimentul ca se intorc in timp. „Aceasta carte de povesti o aveam si noi acasa. Ii citeam in fiecare seara fiicei mele povesti de aici. Si aceasta masina de macinat cafea exact asa era!“ povesteste o vizitatoare.
In Germania există o fascinatie pentru acele timpuri. Cei varstnici vor sa isi retraiasca tineretea, cei tineri sa isi satisfaca o curiozitate istorica. „Desigur securitatea statului. Exista desigur pericolul de a fi inchis, dar multi oameni de rand nu erau afectati de aceste lucruri, spune un vizitator varstnic fascinat ca intr-o sufragerie in care se afla o canapea, doua fotolii, o masa pe centru cu mileu, si un aparat de radio cu difuzoare mari, totul arata de parca cineva chiar locuieste acolo si trebuie sa apara din minut in minut de la serviciu.
„Avem multe muzee ale patriei si lumea ar trebui sa le viziteze. Insa aici nu trebuie sa venim ca sa glorificam vremurile de atunci, ci ca sa intelegem istoria.“, spune omul.
Multi vizitatori sunt de parere ca nu totul era rau in Germania de est. Oricum, cu trecerea timpului curiozitatea pentru aflarea adevarului este din ce in ce mai mare asa incat toate cele 34 de muzee nu se plang de vizitatori. In Berlin, Muzeul RDG, un muzeu privat, a depasit in 2009, un milion de vizitatori. Nu e de mirare avand in vedere ca muzeul ofera chiar si o mica plimbare cu un Trabant - desigur, mandria industriei auto din fosta RDG.
