Linkuri accesibilitate

97% dintre persoanele nevăzătoare din R. Moldova nu au o slujbă


Diana Răileanu și invitații ei la interviul matinal: Oxana Siminciuc (Centrul de Susținere a Businessului pentru Nevăzători) și Henk de Jong (Institutul Bartimeus din Olanda).




Datele Societăţii Orbilor arată că în Republica Moldova există peste 9 mii de persoane nevăzătoare. Doar 3% dintre ele au o slujbă. De ce nu îşi pot găsi persoanele cu deficienţe vizuale un loc de muncă în Republica Moldova? Vom afla de la reprezentanta Centrului de Susţinere a Businessului pentru Nevăzători, Oxana Siminciuc. În ajun am întrebat-o pe Oxana, ce obstacole apar în calea unui nevăzător atunci cînd îşi caută o slujbă?

Interviul matinal la Europa Liberă: despre șansele celor nevăzători din Moldova de a-și cîștiga un venit stabil și a duce o viață decentă


Oxana Siminciuc: „Dacă vorbim despre angajare, problema principală, vorbesc ca slabvăzătoare, ca persoană
Oxana Siminciuc

care tot a încercat să fie angajată şi am trecut prin multe etape de angajare şi am încercat să păşesc pragul multor organizaţii. Problema principală a fost că angajatorii văzând că am dizabilitate vizuală nu au vrut nici să mă întrebe ce abilităţi am eu şi ce competenţe posed eu.

Bariera a fost că ei cred că persoanele slab văzătoare şi nevăzătoare nu pot lucra şi nu pot să fie productive şi eficiente. Această barieră trebuie trecută. Sunt, totuşi, cîteva companii care deja sunt deschişi spre colaborare, ei au responsabilitatea corporativă socială şi ei sunt deschişi să angajeze măcar două, trei persoane cu dizabilităţi.”

Europa Liberă: În ce sferă cel mai des ar putea persoanele cu dizabilităţi să muncească?

Oxana Siminciuc:
„În ţări străine şi în ţările dezvoltate în Europa deja sunt domenii speciale selective, şi noi planificăm să avem aceste domenii protejate, în care persoanele cu dizabilităţi pot lucra. De exemplu: masaj, operator la call-centru, secretar în birou, poate să facă traduceri, poate să lucreze cu texte, poate să fie muzicanţi, să cînte în localuri, sau consultanţi de vînzări, dacă posedă bune abilităţi de comunicare.”

Europa Liberă: Oxana, dar încercaţi să schimbaţi şi mentalitatea angajatorilor, să-i instruiţi şi pe ei?

Oxana Siminciuc:
„Da, lucrăm şi cu angajatorii şi este preconizat să oferim consultanţă la adaptarea rezonabilă a locului de muncă.”

Europa Liberă: Ce ar însemna acest lucru?

Oxana Siminciuc:
„Ar însemna că sunt elaborate nişte recomandări special pentru angajatori, ca să ştie cum să adapteze un loc de muncă pentru o persoană slab văzătoare. De exemplu, să fie lumina puternică, suprafaţa de contrast, computerele să fie adaptate cu programe speciale. De exemplu, program care măreşte imaginea sau program sonor. Noi încercăm să consiliem angajatorii şi să le explicăm că costurile adaptării locului de muncă sunt minime. Au fost trimis scrisori oficiale în care am explicat că dizabilitatea nu este o boală care nu permite să lucreze.”

Europa Liberă: Ce avantaje ar avea un angajator care ia la lucru persoane cu dizabilităţi, nevăzătoare în acest caz?


Oxana Siminciuc: „Primul beneficiu este deschiderea către noi consumatori. Dacă să vorbim despre datele oficiale, peste 9 mii de persoane nevăzătoare, familiile lor, însoţitorii lor, rudele lor, sunt potenţialii clienţi ai companiei. Al doilea beneficiu este că costurile de angajare nu sunt atît de mari, de aceea că persoana slab văzătoare este foarte fidelă locului de muncă. Ea încearcă să demonstreze maximum capacităţi şi abilităţi care le are în comparaţie cu alte persoane care doresc să îşi găsească un loc de muncă cît mai bine plătit.

Cel mai important beneficiu este cel de imagine. În ţările europene demult se practică în companii, în special în cele mari, responsabilitatea corporativă – socială. Sunt angajate persoanele cu dizabilităţi în general şi dizabilităţi vizuale tot. Acum la noi vor fi adoptate modificări la legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, sperăm va exista un număr exact de persoane cu dizabilităţi care, prin lege, vor trebui să fie angajaţi la orice companie. Eu ştiu că şi acum, în legea veche, există un procent anumit de persoane cu dizabilităţi care trebuie să fie angajat.”

Europa Liberă: Dar, din cîte îmi dau eu seama, nu se respectă legea...

Oxana Siminciuc:
„Nu se respectă legea, cu regret, de aceea că nu sunt clar stabilite mecanismele...”

Europa Liberă: Bănuiesc, nici sancţiuni.

Oxana Siminciuc:
„Nici sancţiuni, da, angajatorii nu sunt sancţionaţi, de aceea ei nici nu atrag atenţie la această problemă şi acum Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, a făcut nişte modificări la această lege care acum se află în lectură în Parlament. Cred că se vor schimba lucrurile dacă legea va fi adoptată.”

A fost Oxana Siminciuc, reprezentanta Centrului de Susţinere a Businessului pentru Nevăzători.

Trebuie să menţionez că acest Centru oferă asistenţă, inclusiv financiară, persoanelor nevăzătoare pentru a iniţia o afacere. Proiectul este susţinut de Institutul Bartimaeus din Olanda. Am căutat să aflu de la coordonatorul internaţional al Institutului, Henk de Jong, de ce au ales Republica Moldova?

Henk de Jong în studioul Europei Libere la Chișinău

Henk de Jong: „Se pare că 97 % dintre persoanele nevăzătoare din Republica Moldova nu au o slujbă, nu au un venit stabil. Prin urmare, doar 3 % reuşesc să câştige nişte bani, deseori fiind angajaţi în cadrul Societăţii Orbilor din Moldova. Am decis să colaborăm cu această societate pentru a ajuta persoanele nevăzătoare să-şi găsească un loc de muncă. Ne-am gândit la două posibilităţi: prima – să-i ajutăm să-şi deschidă o afacere şi a doua – să-i ajutăm să obţină o slujbă. Desigur, acest lucru presupune să îndrumăm şi viitorii angajatori despre nevoile speciale ale persoanelor cu dizabilităţi.”

Europa Liberă: Să analizăm aceste două posibilităţi despre care vorbiţi. Începem cu deschiderea unei afaceri. Îmi puteţi da cîteva exemple de afaceri conduse de persoane nevăzătoare?

Henk de Jong:
„Persoanele cu dizabilităţi pot face foarte multe lucruri, mai mult decât ne imaginăm noi. Pot lucra la un call-centru în calitate de operatori, pot fi masori, pot lucra şi la radio, pot repara mobilă. Ceva timp în urmă am deschis în Moldova un atelier de reparare a mobilei, câţiva dintre studenţii ateliarului şi-au deschis ulterior propria afacere. De asemenea, la sate, pot fi deschise ferme de pui, se pot creşte legume şi fructe. Există foarte multe oportunităţi, dar oamenii nu ştiu despre ele. O problemă e şi faptul că persoanele cu dizabilităţi stau ascunse. Am văzut foarte puţini nevăzători mergând pe stradă, mai mult în sectorul Telecentru al Chişinăului, şi atât.”

Europa Liberă: E aceeaşi situaţie în localităţile rurale?

Henk de Jong:
„Nu cred că situaţia persoanelor nevăzătoare de la sate este mai grea decât a celor de la oraş. Din contra, deseori ei beneficieză de ajutorul familiei, de ajutorul vecinilor, pentru că locuiesc într-o comunitate mică. Astăzi cu o pensie insuficientă pentru a supravieţui şi prea mare pentru a muri – metaforic vorbind, cu greu îmi pot imagina cum aceste persoane pot fi integrate în societate şi cum îşi pot găsi o slujbă.”

Europa Liberă: Cunoaşteţi cazuri în care persoane nevăzătoare care şi-au deschis afaceri au angajat, la rândul lor, persoane cu dizabilităţi?

Henk de Jong:
„Nu este uşor pentru un nevăzător să

conducă o afacere, prin urmare are nevoie de o foarte bună echipă. Aici, în Chişinău, cunosc un bărbat orb care şi-a deschis un magazin. Are printre angajaţi atât persoane cu nevoi speciale, cât şi persoane normale.”

Europa Liberă: Când o persoană vrea să deschidă o afacere are nevoie de bani. Cum rezolvaţi acest aspect?

Henk de Jong:
„În acest program oferim microcredite. Cerem candidaţilor care vor să deschidă o afacere să ne prezinte ideea ca mai apoi această idee să se transforme într-un business plan. În baza acestui plan îi vom putea oferi un credit.”

Europa Liberă: Dacă acum ne ascultă o persoană nevăzătoare şi are o idee de afacere. Unde să se adreseze?

Henk de Jong:
„Avem o echipă în Chişinău gata în orice moment să îi ajute. Trebuie doar să dea un telefon la Societatea Orbilor din Moldova sau la Centrul de Susţinere a Business-ului pentru Nevăzători şi să ne spună despre ideea sa de afacere.”

A fost Henk de Jong, coordonator internaţional al Institutului Bartimaeus din Olanda.
XS
SM
MD
LG