21 iulie 2001
Privatizarea combinatului Sidex.
Editorialul săptămînal.
de Nestor Ratesh
Numărătoarea inversă este în desfăşurare pentru semnarea contractului de privatizare a combinatului Sidex din Galaţi, posibil cea mai importantă privatizare din ultimul deceniu. dacă nu se produce o lovitură de teatru ieşită din comun, semnarea contractului cu societatea indiano-britanică ISPAT va avea loc miercuri, dînd guvernului Năstase un succes de proporţii într-un domeniu în care nu a excelat pînă acum în jumătatea de an de cînd se află la putere.
Sidex este una din marile găuri negre ale economiei romaneşti, cu pierderi uriaşe, mult rămas în urmă din punct de vedere tehnologic, angrenat într-o reţea de întreprinderi căpuşe care distorsionează grav procesele economice.
Contractul negociat îndelung cu ISPAT este neobişnuit de atrăgător, oferind mai tot ce se poate spera dintr-o asemenea privatizare.
Eliberarea bugetului ţării de povara financiară pe care combinatul a reprezentat-o pînă acum, angajamente din partea viitorului patron privitoare la investiţii şi retehnologizări precum şi asumarea obligaţiei aproape incredibile de a păstra intactă timp de cinci ani forţa de muncă existentă. Privatizarea ar crea premisele unei vaste restructurări ce ar duce în final la rentabilizarea Sidex-ului şi transformarea lui într-un actor important pe piaţa internaţională de produse siderurgice. Toate acestea par prea frumoase pentru a fi crezute şi unele rezerve se cuvin păstrate.
Deocamdată, să vedem dacă lovitura de teatru la care ne refeream la început se produce sau nu. Speculaţiile pe această temă pornesc de la amînarea cu cîteva a semnării contractului, după ce invitaţiile la ceremonie fuseseră primite deja în redacţiile presei, amînare care coincide cu reapariţia în arenă a unui ofertant mai vechi, marele concern francez Usinor, dublată de o coincidenţă suplimentară şi anume vizita la Bucureşti a primului ministru francez Lionel Jospin. [...]
Să adăugăm că succesul privatizării Sidex nu este asigurat doar prin semnarea unui contract. Este clar că nu va depinde numai de ISPAT, care, după toate probabilităţile va rămîne firma preferată cum va evolua combinatul în anii următori, ci şi de situaţia de pe piaţa mondială a oţelului, dar mai ales de climatul care se va crea în rîndul celor peste 20 de mii de salariaţi ai combinatului.
În această ultimă privinţă experienţa privatizărilor din Romania nu a fost dintre cele mai promiţătoare. „Semănătoarea” la Bucuresti, „Tepro” la Iaşi, „Combinatul Siderurgic de la Reşita”, chiar în ultimele zile „Gavazzi Steal” din Turnu Severin sunt cîteva din avertismentele asupra unei stări de spirit anti-privatizare care domneşte în rîndul sindicatelor, impulsionată aparent şi de unele agitaţii politice.
Redresarea Combinatului Sidex nu va fi uşoară. Iar tensionarea relaţiilor sociale ar putea-o compromite. Sentimentul anti-capitalist al unora din sindicate este în stare să creeze mari dificultăţi în general în efortul de privatizare. Cu toate că acest sentiment este în frapant contrast cu starea de spirit a populaţiei în general care, judecînd după un recent sondaj de opinie realizat la sfîrşitul lunii trecute se pronunţă, în mare majoritate în favoarea privatizării întreprinderilor de stat.
