Niciodată nu eşti doar ceea ce crezi tu că eşti. Imaginea fiecăruia dintre noi se compune şi din felul în care sîntem văzuţi de ceilalţi. Aşijderi e şi cu ţările.
Zilele trecute am citit, în Timpul, un mic interviu cu Hans Rosling, un statistician suedez, preocupat de problemele de dezvoltare, care a descoperit de curînd Republica Moldova. Ceea ce a văzut în micul stat moldovenesc călătorul suedez l-a nedumerit profund. În opinia oaspetelui străin, R. Moldova e un stat CIUDAT, care, deşi are oameni deştepţi, stă foarte prost la capitolul economie.
Aici simt nevoia unei precizări importante. Mi se pare evident că Moldova nu e pur şi simplu un stat ciudat. Ea este, aşa cum o spun neobosit ani de zile, un spaţiu CIUDAT-MIRACULOS. Sesizaţi diferenţa? Un spaţiu ciudat e acela în care există lucruri stranii, absurde, ilogice, cărora li se poate totuşi găsi o explicaţie. În dimensiunea ciudat-miraculoasă e inutil să cauţi explicaţii, fiindcă ciudăţeniile capătă proprţii fabuloase-psihedelice-halucinante şi te proiectează într-un fel de basm în care nu acţionează legile lumii reale.
Nu e de mirare, prin urmare, că statisticianul suedez trece doar în revistă nişte bizarerii, fără să găsească explicaţii. El constată că aici sînt oameni deştepţi şi nu înţelege de ce oamenii inteligenţi nu pot făuri o ţară prosperă. El constată că R. Moldova e un stat agrar şi nu înţelege de ce moldovenii importă legume din Turcia. El zice că, în mod normal, Moldova ar trebui să vîndă roşii Turciei, dar dacă ar încerca să vadă ce e dincolo de această ciudăţenie, ar rămîne şi mai dezorientat, cu certitudine. El constată că banii trimişi de gastarbeiteri ar putea contribui la dezvoltarea economiei şi zice că moldovenii nu ştiu corect să investească. Dar ştie el oare de ce moldovenii nu ştiu să investească? Cred că habar nu are. Şi chiar dacă ar găsi nişte explicaţii plauzibile din punct de vedere economic, ele vor fi apă de ploaie fără plonjarea în abisurile psihanalizei, folclorului, reflexelor cotidiene şi istoriei.
Trăim 20 de ani într-un spaţiu ciudat-miraculos. Aici totul e în devenire fără să aibă finalitate, aici e tărîmul provizoratului, e zona în care nu vei găsi explicaţii pentru multe lucruri ciudate. Atunci cînd explicaţia ţi se pare de domeniul evidenţei, vei întrezări îndărătul ei altă explicaţie, apoi încă una, şi tot aşa pînă cînd vei prefera să laşi totul baltă...
