Restituirea averilor confiscate abuziv de statul comunist nu a părăsit stadiul de pantomimă şi teatru de umbre, dar iată că echipa lui Emil Boc a scos din mânecă un proiect de lege care pe mulţi ar trebui să-i popească şi sărăcească. Este vorba despre confiscarea extinsă a averilor în cazurile de corupţie, document care prevede că pot fi confiscate averile celor care se fac vinovaţi de infracţiuni grave şi nu-şi pot justifica bunurile.
Sinteza săptămînii politice românești
Pentru a-şi feri obrazul de naţionalizările de tristă amintire, Ministerul justiţiei spune că această măsură nu se va aplica decât în cazul persoanelor deja condamnate. Cei care privesc cu suspiciune modificarea Codului Penal spun că, dacă ar vota-o, ar aduce, cu mâna lor, calul troian în cetate, punând o armă propagandistică şi penală de temut în mâna Partidului Democrat Liberal, aflat, conform sondajelor de opinie, în cădere liberă.
Că guvernul nu este decât coada de topor a unei mâini invizibile o demonstrează comparaţia noului articol din Codul penal cu modificarea articolului 44 din proiectul prezidenţial al noii Constituţii care desfigurează total alineatul 9 de unde dispare cu totul prezumarea caracterului licit al averii. Prevederea guvernului bate în cuie noua viziune asupra averii-anume că tribunalul este cel care decide, cu probe şi martori, caracterul ei licit. S-ar părea că nu degeaba îl includea zilele trecute preşedintele Băsescu pe ministrul justiţiei în careul de aşi guvernamentali. Poate şi pentru că îşi imită cu măiestrie scrisul şi stilul unul altuia.
Partidul Social Democrat, care deţine atâtea terenuri şi proprietăţi că pe pământul său Soarele nu apune niciodată, a pus îndată pe masă o altă propunere de lege pentru confiscarea averilor din care a scos cuvântul „corupţie”. Poate şi pentru că nu dădea bine să vorbeşti de funie în casa lui Adrian Năstase din strada Zambaccian. Confiscările ar putea avea loc în cazurile de terorism sau pentru trafic de droguri ori persoane. Oamenii lui Ponta au fost acuzaţi că încearcă să-şi protejeze corupţii din partid. Unii cu memoria mai bună şi-au amintit chiar că încă din 2009 comisia parlamentară pe care o conducea Victor Ponta a respins o asemenea prevedere.
Însă ce interesant ar fi fost ca, într-un mediu de politicieni vinovaţi de stresul şi starea nervoasă precară a electoratului, să fie aplicate confiscările antiteroriste! Ce interesant ar fi să vedem cum sunt confiscate averile traficanţilor de persoane într-o ţară în care milioanele de oameni obligaţi să plece la muncă în străinătate de nesimţirea şi lăcomia politicienilor plătesc bani buni firmelor de intermediere şi trafic de persoane ale clienţilor politici!
Până una-alta, e de neînţeles ce a stârnit vârvora printre politicieni. E preocupat Emil Boc de soarta proprietăţilor regale pe care Direcţia anticorupţie a pus ochii pentru că ar fi fost restituite în condiţii chipurile suspecte? Mai ales că premierul asediază de la o vreme palatele regale cu tiruri propagandistice şi declaraţii halucinante. Să fie averea fraţilor Negoiţă, care ar putea întemeia o regiune de dezvoltare din cele aproape 2000 de proprietăţi, muza modificărilor din Codul Penal? Nu putem şti. Proprietatea e un moft pe care şi-l fac cu toţii, cei care ajung pe lângă borcanul cu dulceaţă al bugetului.
Adriean Videanu le spunea mai ieri jurnaliştilor că orice om care munceşte serios şi-ar putea construi un mausoleu pe post de casă. Dar cine ajunge să deţină monopolul marmurei româneşti, îşi poate permite şi o casă cât un abataj. Dl. Videanu are un castel evaluat la milioane de euro la care, spunea fostul ministru şi primar al Capitalei, poate aspira orice salariat de rând. Stau mărturie vilele construite de judecători, poliţişti şi vameşi din salariile lor înjumătăţite de criză şi de foamea cabinetului Boc.
De asemenea, nici colega şi şefa dlui Videanu, Elena Udrea, nu ar şti să explice cum au crescut din asfalt acareturile din declaraţia sa de avere. Preşedintele Traian Băsescu însuşi se încurcă atunci când e pus să numere proprietăţile sale şi pe cele ale familiei şi le uită mereu pe cele cu care s-a înzestrat în circumstanţe suspecte pe când era primar.
Agenţia pentru integritate, la rândul ei, nu a dat zor să rezolve marile incompatibilităţi astfel că, din miile de dosare aflate în lucru, cele care au ajuns pe masa judecătorilor se numără pe degete. Averea tuturor este proporţională numărului de ani petrecuţi la sânul bugetului. Multe dintre poveştile de succes ale românilor sunt tot atâtea file de dosar penal. Confiscarea extinsă a averilor ar goli scena politică, dar şi lumea afacerilor.
De fapt, noua prevedere nu are nicio semnificaţie pentru omul de rând al cărui nivel de trai e invers proporţional numărului de case şi conturi ale demnitarilor. Ar putea fi un avertisment să se ţină deoparte, să nu-l îngroape prăbuşirea marilor averi.
Mai plauzibil este că modificarea Codului penal s-ar putea transforma într-o armă mortală în campaniile electorale din viitor. E posibil ca acele mii de dosare de corupţie de prin sertare să erupă în scurtă vreme iar incomozii de la poalele vulcanului, alături de victimele colaterale, să fie sacrificaţi pentru supravieţuirea celor care, cu conturile şi influenţa lor, ne conduc destinele, cei pentru care politicienii zilei sunt doar un stol de păsări-sanitar.
