„Catastrofă”, „dezastru naţional”, „eşec fără precedent”: aceştia sunt termenii în care au fost comentate rezultatele examenului de bacalaureat de anul acesta. Nu e nici o exagerare aici, desigur: cînd ai mai puţin de 50% procentaj de promovaţi, nu-ţi mai drămuieşti cuvintele.
Este un rezultat de două ori mai prost decît cel de acum exact zece ani: în 2001, promovabilitatea era de 86%, acum s-a înjumătăţit. Aflarea rezultatelor a condus, previzibil, la o imediată inflamare a spiritelor. N-a lipsit politizarea: eşecul a fost atribuit Ministrului Educaţiei, guvernului Boc, preşedintelui Băsescu dar şi foştilor miniştri Andronescu şi Marga precum şi tuturor guvernelor anterioare.
Deşi par ridicole, astfel de interpretări au un sîmbure de adevăr, în sensul că eşecul de acum nu e un simplu accident, el are cauze mai complexe şi mai adînci, iar responsabilităţile trebuie căutate în mai multe direcţii.
Un lucru e sigur: bacalaureatul dă seama de starea în care se găseşte învăţămîntul românesc. Semnalele de alarmă care se aud de ani de zile s-au dovedit, din păcate, îndreptăţite. Scăderea vertiginoasă a nivelului devenise evidentă şi doar ipocriţii sau oportuniştii se făceau că n-o observă, unii continuînd să vorbească, iresponsabil, despre excelenţa sistemului educaţional autohton.
Aflat într-o perpetuă reformă, învăţămîntul a devenit tot mai rupt de realitate şi tot mai dependent de o demagogie ieftină. Vechile racile s-au perpetuat: la sate e în continuare lipsă de profesori calificaţi, nivelul de pregătire e în cădere liberă, elevii sînt dezinteresaţi. Familia nu mai reprezintă un reper şi nu mai transmite valori morale autentice. Tinerii au în faţă alte modele, care le arată că în viaţă trebuie să ştii să te „descurci”. Criza economică a agravat lucrurile, situaţia materială a profesorilor este şi mai precară, de unde lipsa lor de motivaţie.
S-a zis că bacalaureatul 2011 consfinţeşte „falimentul generaţiei Google”. Formula nu e lipsită de noimă: sacralizarea inovaţiilor tehnologice a condus la ostracizarea culturii generale şi a tradiţiilor umaniste. Lipsiţi de lecturi elementare, tinerii din „generaţia Google” au o viaţă afectivă săracă şi una intelectuală cvasi-inexistentă.
Avînd la dispoziţie mijloace extraordinare pentru a se informa, au ratat această şansă şi au eşuat în suficienţă semidoctă.
Rezultatele de la bac afectează şi anul universitar viitor. Sigur, se va organiza o sesiune în toamnă şi situaţia se va schimba simţitor, mai ales că puternicul lobby al universităţilor particulare nu va ezita să facă presiuni şi să ceară o scădere a exigenţei la viitoarea sesiune.
Cum să rămînă universităţile, producătoare de şomeri, fără materie primă? Dacă scenariul se confirmă, înseamnă că acest moment al adevărului pe care l-am trăit acum a fost o furtună într-un pahar cu apă.
