Linkuri accesibilitate

Scara blocului, un nou episod


Ca să-ţi dai seama ce s-a întîmplat în ultimii 20 de ani în Chişinău e suficient să-ţi aminteşti ce ai văzut de-a lungul anilor în scara propriului bloc.



Scara blocului e un spaţiu intermediar. E un spaţiu între acasă şi afară. Sau, dacă vreţi, e şi acasă, e şi afară. Totuşi, pe alte meridiane, scara blocului e mai mult o prelungire a apartamentului, a teritoriului casnic. Acolo, pe alte meridiane, scara blocului e îngrijită, e curată. La noi, în anii tranziţiei, scara a fost mereu un teritoriu al nimănui, o zonăm ostilă, lăsată în voia sorţii.

Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan
Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:45 0:00
Link direct

Am spus-o mai demult şi o spun şi acum: ca să-ţi dai seama ce s-a întîmplat în ultimii 20 de ani în Chişinău e suficient să-ţi aminteşti ce ai văzut de-a lungul anilor în scara propriului bloc. O sa vă zic ce am văzut eu în brejnevka mea de la Rîşcanovca. Aşadar, am văzut chistoace, seringi folosite, ambalaje, am văzut cutii poştale distruse de nişte copii bezmetici care mai şi dădeau foc ziarelor, am văzut în fapt de seară nişte beţivani urinînd cu tupeu acolo, zbierînd şi tulburînd liniştea locatarilor care nu îndrăzneau să-i alunge. În scara noastră un hoţ a lovit-o în cap cu o piatră pe o tînără şi a încercat să-i fure poşeta. În scara noastră dispăreau becurile. În scara noastră pereţii erau împestriţaţi cu cuvinte obscene. Scara noastră a fost mereu o curte de trecere plină de miasme ameţitoare. E adevărat, au fost montate şi nişte lacăte în uşa de la intrarea în scara, dar lacătele nu rezistau multă vreme.

În clipa în care m-am mutat cu traiul într-un bloc mai nou, am simţit o imensă uşurare fiindcă scăpasem de scara dizgraţioasă a brejnevcii. S-a întîmplat asta prin 2005. Şi trebuie să vă spun că în blocul nou scara m-a uluit o vreme prin curăţenia, ordinea şi liniştea sa. Apoi, încet-încet, au început să apară şi aici semnele degradării. Ba nişte vecini trînteau cu putere, în dricul nopţii, uşa de metal a scării, ba alţi vecini fumau pe scară. Iar acum trei luni, cineva a şterpelit clanţa geamului termopanizat de pe palierul meu.

Peste încă o lună un alt mîner de la geam a fost distrus. Acum două din cele cinci geamuri ale scării nu au clanţe şi nu se închid. E limpede că pînă la venirea iernii nici un locatar nu va fi deranjat de dispariţia mînerelor. Iar eu stau şi mă gîndesc ce să fac? Să chem vreun meşter? Are rost să montăm nişte clanţe noi? Zic asta pentru că şi clanţele noi ar putea lesne să se evaporeze într-o bună zi...
XS
SM
MD
LG