Se afla lumea in fata unei revolutii legate de exploatarea gazelor de sisturi? Cine vor fi liderii in acest domeniu? Si care sint avantajele si dezavantajele exploatarii acestui tip de energie? Corespondentul „Europei Libere”, Bruce Pannier a stat de vorba cu Ed Reed, senior editor la publicatia NewsBase Ltd din Scotia care urmareste evolutiile in sfera energetica pe plan mondial. Lucian Stefanescu rezuma acest interviu.
Intrebat cit de corecta este idea ca gazul de sisturi modifica total sectorul energetic, Ed Reed spune ca acest lucru s-a intimplat cu siguranta in Statele Unite, unde la inceputul anilor 2000 exista previziunea ca prin 2011 America sa devina un importator net de gaze naturale lichide (GNL), bazindu-se mai mult pe alte tari. Asta insa nu s-a intimplat, din cauza exploatarii gazelor de sisturi. Mai mult America a devenit cel mai important producator de gaz din lume, depasind chiar Rusia, in 2009.
Lumea stia de ceva vreme de gazul de sisturi, dar extragerea lui e destul de costisitoare. S-a imbunatatit tehnologia de extragere? A devenit mai ieftina? Sau cresterea pretului la celelalte gaze naturale a facut ca exploatarea gazului de sisturi sa merite din punct de vedere economic? Sau e o combinatie intre cele doua aspecte?
Ed Reed raspunde ca e cu adevarat vorba de o combinatie. Tehnologia care permite producerea gazului de sisturi este de data foarte recenta, si unul din momentele importante s-a consumat la inceputul deceniului trecut, in Statele Unite, cind firma americana Devon a cumparat o alta companie Americana Mitchell Energy.
Mitchell Energy a fost unul din pionierii fracturarii huidraulice, iar Devon a reusit sa combine acest procedeu cu tehnologia forajului orizontal. Rezultatele acestei combinatii au fost vazute in a doua jumatate a deceniului trecut, abia in 2007-2008 a fost inregistrata o masiva crestere a productiei de gaze de sisturi, si acesta este motivul pentru care se stiu atit de putine de fapt despre aceasta tehnologie/
Ed Reed sustine ca a vazut calcule potrivit carora gazul de sisturi poate fi produs in America la preturi mai mici decit gazul conventional. El adauga ca desi aceasta chestiune este inca aprins dezbatuta, in America de Nord preturile sint chiar foarte mici.
Ed Reed explica apoi cum e extras gazul de sisturi. Se incepe cu procesul conventional de explorare, efectuarea de teste seismologice si forare. Dupa saparea putului, care e unul orizontal in marginea pungii de gaz, se pompeaza apa care sparge roca si elibereaza gazul prins in sisturi.
Fracturarea hidraulica tine intre 7-10 zile si presupune un consum foarte mare de apa, cam 19 milioane de litri pe zi, ceea ce e evident o problema pentru regiunile aride. O alta problema este ca puturile se deterioreaza foarte rapid, si din cauza asta trebuie refracturate sau sapate altele noi. Asta va face sa avem foarte multe puturi sapate intr-o portiune mica de teren, ceea ce va avea un impact negativ in tarile mai dens populate ale Europei.
Care sint tarile in teresate sa exploateze aceasta resursa? Algeria, Argentina, Australia, China, Egipt, Ungaria, Polonia, Africa de Sud. Care sint tarile mai circumspecte in privinta extragerii gazelor de sisturi?
„In special in Europa Occidentala vedem foarte multa reticenta, in Marea Britanie si in Franta, unde mi se pare ca s-a impus chiar un moratoriu in ce priveste fracturarea hidraulica, din cauza problemelor legate de contaminarea terenului cu substante toxice. In Statele Unite exista o ingrijorare crescinda legata de contaminarea mediului, iar Agentia Statelor Unite pentru protectia mediului pregateste un raport cu privire la procedeul de extragere a gazelor de sisturi.
Isi vor putea permite aceasta tehnologie majoritatea tarilor lumii, sau ea va fi rezervata doar tarilor industrializate?
Ed Reed raspunde ca aceasta e intrebarea cea mai importanta: in ce masura progresele inregistrate in Statele Unite - care au cunoscut o adevarata revolutie a gazelor de sisturi - pot fi repetate in alta parte.
„E o intrebare foarte deschisa, si daca as avea raspunsul acum as fi un om bogat. Cit priveste America, sint citeva motive clare care au dus la aceasta revolutie – e tara cea mai explorata din lume, are o puternica piata locala, un grup de companii si un fel de masa critica in domeniul tehnologic – toate astea nu exista in alte parti ale lumii, sau cel putin nu la un asemenea nivel.
Mai e chestiunea drepturilor minerale. In Statele Unite, daca ai un teren in sisturile Barnett sau Marcellus, legea spune ca poti primi bani de la companiile care produc gaz pe pamintul tau.
Nu e cazul in Europa, unde statul detine drepturile minerale, asa ca el beneficiaza de pe urma extragerii gazului de sub pamintul tau, sa zicem in Marea Britanie, Germania, Polonia. Asta va fi o problema in a-i convinge pe proprietarii de terenuri din Europa sa fie de acord cu exploatarea gazelor de sisturi.”
Un al motiv pentru progresul rapid inregistrat in Statele Unite este ca in America exista standarde de mediu mai permisive, si daca facem o comparatie cred ca va fi foarte greu ca exemplul american sa fie urmat la acelasi nivel si cu aceeasi intensitate.
