21 iunie 2001
Actualitatea. (Moderator: Liana Ionescu; comentariu: Octavian Paler)
Ce este România reală?
Am fost invitat de un post de televiziune să spun ce cred despre Romania reală. Si exit încă să dau curs invitaţiei. Mi-am dat seama că nu stiu de fapt ce este „România reală”. Mi-ar fi mai simplu să spun ce nu este: nu este, fără îndoială, ţara invocată în spectacolul cu sclipici şi unanimităţi de la Sala Palatului unde a fost lansat PSD ca partid nou. Nu e nici Romania zglobie de la televiziunile noastre.
Mi-am amintit ce zicea un gînditor spaniol, Madariaga, despre Spania. Că ea e, ceea ce se vede plus misterele ei. De ce n-as rezolva problema Romaniei reale, mi-am zis, printr-un sofism similar: Romania reală ar fi, ceea ce se vede, plus nevrozele şi dezamagirile ei. Dar ce e mai important oare? Ceea ce se vede sau ceea ce e dincolo de asta ?
Se vede doar chipul mizeriei nu şi ceea ce mizeria generează: oboseală, lehamite şi mai ales frică economică. Frică de care suferă astazi milioane de români şi care acţionează în multe privinţe altminteri decît o făcea înainte de ʼ89 frica politică.
De frica politică românii se apărau îndeobşte prun tăcere. În faţa fricii economice însă, tăcearea nu mai e de nici un folos. Tăcerea nu-ţi măreşte pensia şi nu te scapă de şomaj. Dimpotrivă, sentimentul celui înfricoşat economic este că, tăcînd îşi agravează situaţia, căci nimeni nu se mai uită la el. Frica politică îl făcea pe om să-şi măsoare vorbele şi gesturile, să se baricadeze în sine, ca să se pună la adapost. Frica economică pătrunde în cotloane ale intimităţii pe care frica politică nu ajungea sa le controleze.
Înfricoşatul economic poate ieşi în stradă să protesteze, dar în clipa în care ajunge la concluzia că aceasta libertate nu-l ajută, nu-i remediază situaţia îşi pierde încrederea în valori pe care frica politică nu le putea ştirbi. Cel mult, le putea intimida. Se vede apoi din sondaje lipsa de încredere în clasa politică.
Dar cum sa stabileşti dacă viciile care erodeaza clasa politică provin, sau nu din Romania reală ? Adevarul este că, de cîte ori mă gîndesc la cîte dezamagiri am fost nevoiţi să suportăm în ultimii 11 ani mi se face jenă să mă refer la slabiciunile şi metehnele noastre. Am sentimentul că aş comite o indelicatete. Ce rost are să cauţi mizerii în mizerie?
Dar asta nu explică, bineînţeles de ce ne place să dăm vina pe altii, pe străini, pe conspiraţii mondiale, pe soartă pentru situaţia din realităţile de azi de la noi. Singura certitudine pe care o am în momentul de faţă în ce priveşte Romania reală e că e vorba de o realitate bolnavă. Pe două planuri bolnavă: ministerul sănătăţii a pus în circulaţie recent o Carte „albă”, care e de fapt, o Carte neagră. Ea dezvăluie că în materie de sănătate lucrurile stau atit de rău, de alarmant, la noi încît e în pericol chiar fondul genetic al naţiunii.
Dar nu există o carte albă a traumelor psihice de care suferă Romania reală. Si mă tem că ea ar fi la fel de cutremurătoare, precum Cartea albă pe care ne-a oferit-o ministerul sănătăţii.
