Ca nu cumva să ne plictisim şi să ne lăsăm moleşiţi de caniculă, puterea a lansat proiectul reorganizării administrative a României: ar fi vorba de opt regiuni care ar lua locul judeţelor. Ideea nu este nouă, ea a fost pusă pe tapet de mai multe ori şi de fiecare dată s-a renunţat la ea.
Acum, guvernul a hotărât să o pună în practică, şi cât mai repede, inclusiv prin asumarea răspunderii guvernamentale.
Ce avantaje şi ce dezavantaje decurg de aici? Aş vrea să le pot enumera în câteva fraze, numai că discuţia e mult mai lungă şi mai complicată.
Punctul de vedere oficial este că regionalizarea permite o mai bună folosire a fondurilor Uniunii Europene; cu siguranţă că aşa este, dar să nu uităm că aceste fonduri reprezintă o foarte mică parte din bugetul României. Va primi birocraţia, cum se mai spune, o lovitură foarte grea? Posibil, dar concentrarea instituţiilor decizionale într-un singur oraş va crea alt tip de probleme cu care se va confrunta populaţia. Vor dispărea aşa-numiţii „baroni locali?” Îngăduiţi-mi să fiu, aici, sceptic.
Până una-alta, iniţiativa puterii a declanşat încă un val de bălăcăreală, proprie vieţii noastre politice. Opoziţia a găsit un nou prilej de a lovi în Traian Băsescu, obsesie permanentă, şi în guvernul Boc. Posturile TV ostile puterii fac risipă de invective şi de venin. Propuneri concrete? Mai nimic. O dată în plus, o chestiune foarte serioasă riscă să fie aruncată în derizoriu. O chestiune serioasă şi delicată, pentru că proiectul nu are cum să fie placul maghiarilor, lucru pe care reprezentanţi ai UDMR, partid din coaliţia guvernamentală, l-au exprimat fără prea multe menajamente.
Nici dacă ne uităm în grădina altora nu putem trage o concluzie tranşantă. În Franţa, spre exemplu, există regiuni dar şi departamente corespunzătoare judeţelor noastre. Regăsim sistemul şi în ţări apropiate de noi, Polonia şi Slovacia. La urma urmelor, poate că nu atât o formă de împărţire administrativă contează, cât voinţa de a elimina corupţia şi clientelismul, gospodărirea raţională a resurselor financiare, asumarea responsabilităţii prin descentralizare, prioritatea acordată proiectelor cu adevărat importante, revitalizarea zonelor defavorizate.
O dezbatere care să abordeze astfel de probleme aşteptăm şi nu încă o revărsare de isterie şi mârlănie. De asta suntem sătui pînă peste cap.