Fondul Monetar Internaţional are doi candidaţi oficiali pentru funcţia de director general: ministrul francez de finanţe, Christine Lagarde şi Agustin Carstens, guvernatorul Băncii centrale din Mexic. Dar, cum singur mărturisea Carstens, şansele politicienii franceze sunt net mai mari. Ileana Giurchescu rezumă o relatare a corespondenţilor Europei Libere.
Candidatura lui Christine Lagarde este sprijinită de ţările Uninii Europene iar de curând a câştigat, oficial, şi aprobarea Egiptului, Indoneziei şi a mai multor state africane. Lagarde are o experienţă internaţională vastă, a lucrat ani de zile în Statele Unite iar acum, în perioada crizei financiare din Uniunea Europeană, s-a dovedit o negociatoarea abilă şi tenace, cum declara recent colegul ei german Wolfgang Scheuble.
Dar peste candidatura d-nei Lagarde planează ameninţarea unei posibile anchete penale: este bănuită de abuz de putere iar la începutul lunii viitoare, un tribunal francez va decide dacă începe sau nu ancheta. O săptămână după ce, în principiu, FMI a votat deja pentru un nou director general, în aceste condiţii candidatura ei este cu un anume risc.
Conducerea Fondului a rămas vacantă după demisia forţată a lui Dominique Strauss-Kahn, acuzat de abuz sexual şi viol. Strauss-Kahn respinge categoric acuzaţiile dar procesul sau, la New York, ar putea dura luni de zile dacă nu chiar ani. Socialistul francez era, până acum o lună, nu numai directorul general al FMI dar şi candidatul cu cele mai mari şanse de a câştiga alegerile prezidenţiale de anul viitor, din Franţa.
Argumentul ţărilor europene în favoarea d-nei Lagarde este că tradiţional conducerea FMI revine unui european, cea a Băncii Mondiale, unui american. Mai mult, în plină criza financiară în zona euro, cu ţari ca Grecia, Irlanda si Portugalia în pragul incapacităţii de plată, un ministru de finanţe dintr-una din cele mai puternice economii ale Uniunii Europene este cel mai bine plasat să conducă politica de credite a Fondului Monetar Internaţional.
Agustin Carstens, fost vice-director al FMI şi ministru de
finanţe, a întors însă exact acest ultim argument în favoarea sa. Vorbind în America, Carstens a atras atenţia că în zona euro, criza nu este de azi de ieri, durează de luni de zile iar o persoană din afara acestei zone, cum este el, ar aduce o perspectivă nouă, eventual soluţii inedite.
Mai mult, Carstens argumentează că a venit momentul ca şi ţările cu economii în dezvoltare să preia conducerea FMI.
Numai că pentru moment, exact aceste ţări, reunite în grupul informal BRIC (este vorba de Brazilia, Rusia, India şi China) nu s-au pronunţat pentru nici unul din candidaţi. Şi nici Statele Unite.
