Învăţământul nu trebuie să obosească elevii, iar temele pentru acasă trebuie să dispară. Mai multe, despre urmările acestor concepte ale tinerilor profesorilor englezi, în jurnalul de corespondent al lui Traian Ungureanu:
Jurnal de corespondent: Londra
O statistică foarte proaspătă spune că elevii englezi de pînă la 14 ani sînt în mare parte semianalfabeți. Aproape jumătate nu pot scrie și citi ca lumea. Ce e surprinzător e că nimeni nu mai e surprins. Declinul învățămîntului e un fapt acceptat cu resemnare sau negat, în numele metodelor moderne. Deocamdată, un lucru e clar: cu excepția școlilor de modă veche și dealtfel foarte scumpe, nimeni nu mai vrea sau nu mai știe să-i învețe pe copii alfabetul, literă cu literă.
Școlile de stat sînt primele, dacă e vorba să-și zăpăcească elevii cu noutăți cum ar fi învățatul pe jumătăți de cuvînt sau grupuri de litere. Cu timpul, elevii trecuți prin asemenea metode au crescut și au ajuns ei înșiși profesori. În consecință, școlile de stat sînt doldora de profesori tineri care vin la școală convinși că învățămîntul nu trebuie să obosească elevii, că lecțiile trebuie să fie distractive iar temele pentru acasă trebuie să dispară.
În acest timp, lumea merge mai departe, însoțită de întrebări mirate: oare de ce tinerii chinezi și indieni reușesc în viață? De ce avem atîția adolescenți fără rost și direcție? Cum de au ajuns chinezii cei mai mari pianiști ai lumii? Și alte mirări care trec repede peste poroblema efortului. În genere, efortul nu mai e la modă, într-o lume care a învățat să dispună de orice instantaneu, să comande și să obțină fără condiții.
Incultura generală e dublată de iluzia cunoașterii generale, într-o lume care navighează pe net și crede că găsește acolo orice răspuns, împachetat, gata pregătit și infailibil. Paradoxul e gigantic și, totuși, pentru multă lume, invizbil: știința elementară și gîndirea de bază scad. Știm tot mai puțin, pe măsură ce controlăm tot mai mult. Schimbarea e deja ireversibilă. Rezultatele sînt, încă, neclare. Dar optimismul ar fi o atitudine deplasată. Vechiul dicton „cunoașterea e putere” trebuie modificat: cunoașterea e putere dar puterea e a altora.