Linkuri accesibilitate

Justiţia, „prietenoasă” cu minorii


În ciuda recomandărilor internaţionale, justiţia moldoveană nu poate asigura protecţia necesară copiilor ajunşi în urmărire penală.


Procuratura generală a desemnat, în urmă cu un an, un grup de 73 de procurori abilitaţi să se ocupe de procesele cu implicarea copiilor şi să asimileze zisele proceduri „ prietenoase” copiilor în derularea urmăririi penale. Este una dintre măsurile care s-au luat după ce evenimentele din 7 aprilie 2009 au dezgolit între altele problemele justiţiei juvenile din Republica Moldova, justiţie care nu ţine pasul, la părerea experţilor, cu recomandările organismelor internaţionale. Dovadă sunt deciziile CEDO care vizează şi acest domeniu justiţiar. Nicolae Vascauţan a căutat să afle comentariile unor oameni avizaţi.


Când justiţia se confruntă cu minorii
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:10 0:00
Link direct



Elvira Ciobanu este psiholog la Institutul de Reformă Penală şi spune că s-a confruntat cu sute de cazuri în care, odată ajunşi în custodia organelor de drept, copii bănuiţi de comiterea unor infracţiuni sunt audiaţi în lipsa psihologului, avocatului şi chiar a părinţilor. Şi asta în contradicţie crasă cu normele legale, cunoscute de toată lumea, care obligă autorităţile să-i asigure minorului o protecţie minimă prin prezenţa obligatorie a unor maturi abilitaţi. În consecinţă antrenarea minorilor în proceduri traumatizante poate avea efecte nefaste asupra viitorului copiilor. E şi cazul unui băiat de 16 ani care a ajuns recent în vizorul apărătorilor drepturilor copilului după ce a fost audiat fără a fi prezent un psiholog şi un avocat.
În opinia Elvirei Ciobanu este un caz este reprezentativ, care dovedeşte sfidarea condiţiilor impuse de lege:

„Copilul o singură dată o fost la audieri, asupra lui s-au făcut presiuni şi el după aceasta a refuzat să mai meargă. După ce au apelat la noi, am mers cu minorul şi am insistat ca să fie şi avocat, şi reprezentantul legal.”

Elvira Ciobanu spune că o parte din vină aparţine chiar părinţilor, deoarece mulţi pur şi simplu nu se prezintă la audieri, din varii motive, dar mite să mai ceară asistarea proceselor de către un avocat. Iată o explicaţie pe care am auzit-o de la mama minorului despre care tocmai aţi auzit:

„ De la început, ne-am dat un document şi au spus ca ne vor anunţa. Apoi ne-au chemat.

Europa Liberă: „ Dar ştiaţi că copilul a fost audiat fără participarea Dvs.?”

„Nu pot să spun că a fost fără participarea noastră, pare-mi-se a fost doar un caz.”

Lipsa psihologilor calificaţi ar fi cauza principală din care minorii fie sunt lipsiţi de asistenţa cuvenită în timpul proceselor, fie au parte de un sprijin formal, necorespunzător, cred pe de altă parte reprezentanţii sistemului judecătoresc.

Dina Rotarciuc, membră a Consiliului Superior al Magistraturii, afirmă, bunăoară, că instanţele nu dispun de psihologi dedicaţi, prin urmare judecătorii se văd nevoiţi să se mulţumească cu personalul pus la dispoziţie de autorităţile locale, personal care de cele mai dese ori nu face faţă rigorilor procedurale.

„Oricare judecată apelează la Direcţia de Învăţământ. Ei fie au, fie n-au psihologi disponibili, dar oamenii sunt chemată deja în judecată. Sau să zicem că în aceeaşi zi psihologul sau pedagogul este invitat la o altă şedinţă mai urgentă şi deci se întrerupe procesul de judecată pe motiv că nu putem aduna lumea prevăzută de legea penală.”

Potrivit statisticilor, în 2010, fiecare al treilea minor intrat pe mîna poliţiei a fost judecat, iar fiecare al zecelea - condamnat la detenţie. Asta în timp ce în orice ţară europeană, marea majoritate a proceselor cu implicarea minorilor se soluţionează la faza iniţială a procesului, prin acorduri de împăcare. Iurie Perevoznic, şeful secţiei minori a Procuraturii generale, spune însă că autorităţile nu pot să nu ia în calcul şi securitatea cetăţenilor atunci când judecă faptele unui minor:

„Nu putem noi să lăsăm fără intervenţie acţiunile comise care în esenţă constituie ilegalităţi sau au un pericol social. Nu trebuie să absolutizăm numai factorul ăsta că sunt comise de un subiect special, de o persoană minoră. Uneori noi cu regret constatăm nişte acţiuni din partea persoanei minore care ne pun în gardă. ”

O altă opinie am auzit însă de la Igor Dolea, expert IRP, membru al Consiliului Superior al Magistraturii:

„În practică am constatat că unii procurori nu doresc să accepte împăcarea, declarând că în judecată se vor împăca. De aceea probabil, dorim noi sau nu dorim, mergem spre faptul ca procurorii ca şi în alte ţări, de exemplu în Germania, sunt obligaţi prin lege să examineze în primul rând posibilitatea împăcării, şi numai daca nu există o soluţie, ulterior să meargă cu procedura în judecată. ”

Iată însă cum explică reprezentantul UNICEF în Moldova, Alexandra Yuster, nevoia evitării unor procese de judecată în cazul minorilor:

„Copii au marea oportunitate de a învăţa din propriile greşeli. Este mult mai uşor să o faci tratând copilul cu o atenţie specială în sistemul de justiţie decât să-l plasezi în detenţie unde el mai degrabă îşi vă continua calea greşită”.

Pînă în prezent, Guvernul Republicii Moldova a fost condamnat de CEDO în cel puţin patru dosare legate de încălcarea drepturilor unor minori în timpul proceselor de judecată. Sub presiunea unor organisme internaţionale, Republica Moldova a acceptat totuşi să reducă, pînă la zece ani, termenul de detenţie admis în cazul minorilor şi termenul admis de arest preventiv de la trei la cel mult o zi.
Previous Next

XS
SM
MD
LG