Linkuri accesibilitate

Guvernanţii şi rugile Bisericii



Guvernarea liberal-democrată nu mai este considerată vrednică să fie pomenită în rugăciunile din mai multe biserici. În orice caz, episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, a declarat că va trimite scrisori la toate bisericile din Făleşti, Bălţi şi Sângerei cu rugămintea ca preoţii de acolo să nu mai înalţe rugăciuni pentru putere deoarece aceasta ar fi, după cum crede Sfinţia Sa, „anticreştină”. Motivul? Înregistrarea recentă a Ligii Islamice la Ministerul Justiţiei. Mitropolia Moldovei, deşi iritată şi ea de faptul că Liga islamului a devenit subiect al relaţiilor civile, pare totuşi să nu agreeze, cel puţin deocamdată, forma de protest propusă, fără încuviinţarea Sinodului… Ce va urma? Rămâne de văzut, inclusiv consecinţele unei asemenea mobilizări a unei părţi mai radicale a clerului. Vom discuta în această dimineaţă cu preotul Petru Pruteanu, profesor la academia Teologică Ortodoxă din Chişinău.


Interviul matinal EL: cu preotul Petru Pruteanu
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:10:50 0:00
Link direct



Europa Liberă: Părinte, apeluri, cel puţin, din partea unei părţi a clerului de a expulza stăpânirea, cum se spune, din rugăciuni din motiv că a acordat statut de persoană juridică Ligii Islamice… Dacă ar fi să traducem într-un limbaj de înţeles pentru orice enoriaş semnificaţia acestei chemări din partea unor preoţi de a-i exclude din rugăciuni pe guvernanţi, ce-ar însemna asta şi cât de grav este să fii sancţionat în acest fel?

Petru Pruteanu: „În primul rând, mi se pare un îndemn absolut incoerent şi lipsit de responsabilitate pentru că trebuie să facem nişte distincţii clare între ceea ce are Biserica în rugăciunile ei, atât pentru conducerea ţării cât şi pentru orice alt credincios. Există pomeniri generale, există pomeniri nominale, cum s-au practicat tot timpul pentru împăraţii sau regii unşi care erau pomeniţi nominal atât în Bizanţ şi în Imperiul Ţarist, cât şi în Ţările Române. Deja există sancţiuni canonice de ex-comunicare sau oprire de la împărtăşanie pentru diferite fapte morale indecente. Dacă analizăm lucrurile observăm o samovolnicie a unor preoţi care neavând o hotărâre sinodală în spate, cad pradă jocurilor politice, pentru că nu văd nimic altceva într-o astfel de decizie decât politică, şi politică grosolană şi vădit părtinitoare faţă de opoziţia de astăzi, adică faţă de Partidul Comuniştilor. Dacă ne aducem aminte chiar şi de aceeaşi perioadă sovietică, când zeci de mii de preoţi au fost închişi şi chiar omorâţi, şi chiar credincioşi, totuşi Biserica rusă pomenea la modul general conducerea ţării, dar nu îl mai pomenea pe Stalin sau Hruşciov aşa cum se întâmpla, de exemplu, până la 1917 când ţarul rus era pomenit cu numele la fiecare slujbă. Aici aş vedea mai degrabă o încercare a cuiva de a arăta că sunt nemulţumiţi de o conducere pro-europeană şi democratică, şi ar vrea revenirea altcuiva la conducere care, chipurile, atunci foarte mult a susţinut Biserica, or noi ştim că dacă e să abordăm problema strict prin prisma înregistrării Ligii Islamice, aceasta s-a făcut în baza unei legi care a fost abordată de fosta conducere în 2007, şi aici chiar nu e cazul să te justifici pe baza înregistrării Ligii Islamice că nu trebuie să îi pomenim pe aceştia. Păi, trebuia să nu-i pomeniţi nici pe acei de atunci, pentru că ei au adoptat o lege care permite înregistrarea nu doar a Ligii Islamice, ci şi a oricărei alte religii sau cult, mult mai periculoase poate decât islamul.”

Europa Liberă: Este faptul că în biserici se fac rugăciuni pentru stăpânirea laică un privilegiu firesc? Ce s-ar întâmpla, de exemplu, dacă şeful statului ar fi la un moment dat protestant sau de credinţă mozaică, de exemplu?

Petru Pruteanu

Petru Pruteanu: „În primul rând, rugăciunea pentru conducătorii ţării este o datorie a creştinilor şi acest lucru este clar prevăzut inclusiv în Sfânta Scriptură, de exemplu, dacă citim Cap. al 13-lea al Epistolei către Romani a Sf. Pavel, este o datorie a noastră de a ne ruga, şi aşa cum spune Sf. Scriptură orice conducere este dată de la Dumnezeu, fie că este bună, fie că este rea, pe aceasta o merităm într-un anumit context istoric sau social. Pe de altă parte, trebuie să înţelegem că aceste pomeniri arată toleranţa creştinismului şi a Bisericii şi a supunerii ei faţă de legile statului. Nu e o chestiune de relaţii personale între Mitropolit şi Prim-ministru, nu este vorba despre o simpatie a preoţilor faţă de anumiţi politicieni, ci este vorba de o relaţie a Cetăţii Divine cu Cetatea Pământească, dacă e să ne exprimăm în termenii Fericitului Augustin. Trebuie să înţelegem că există diferite ţări în care Biserica Ortodoxă îi pomeneşte inclusiv pe conducătorii eterodocşi, adică care nu sunt din Biserica Ortodoxă, avem exemplul parohiilor din Anglia care o pomenesc pe Elizabeta II, chiar nominal, deşi ea este anglicană şi nu este ortodoxă. Sigur că ortodocşii de la noi nu sunt obişnuiţi să trăiască într-un context în care pluralismul şi diversitatea este la ea acasă, ci gândesc mai mult în mod exclusivist şi ar vrea ca fiecare politician să fie super-ortodox. Atunci apare întrebarea: cu ce ocazie i-am pomenit pe cei de până acum care au fost şi care nu s-au manifestat mai ortodox ca cei de astăzi? E o chestiune aproape discriminatorie care trădează o anumită implicare politică care, apropo, nu vine de la Mitropolie, ci de la alte cercuri şi alte episcopii care au, probabil, alte simpatii.”

Europa Liberă: Ce precedente au mai existat în istoria recentă a relaţiilor dintre Biserică şi conducerea unui stat sau altul?

Petru Pruteanu: „La noi în Moldova nu au existat asemenea situaţii şi nici nu cred că puteau să existe, dar îmi amintesc de anul 1918 când Patriarhul Tihon printr-o decizie la Forul cel mai înalt al Bisericii Ruse a dispus ca puterea comunistă, pe atunci Lenin şi apoi Stalin, să nu fie pomeniţi. Abia în al doilea război mondial această situaţie a fost reparată, când Stalin a ajuns la o anumită înţelegere cu succesorul Patriarhului Tihon – Patriarhul Serghie. Atunci Patriarhul Serghie a fost învinuit de obedienţă faţă de conducerea statului şi Biserica rusă s-a scindat pentru un timp, tocmai pentru că unii nu vroiau să îi pomenească pe comunişti la rugăciune. Nu era vorba de a te ruga pentru o dictatură vădit atee şi anti-bisericească, ci era mai degrabă o pomenire aproape formală, pentru că ea nu implică o rugăciune personală, nu se apucă preoţii să facă metanii sau să ţină post în locul lui Filat sau lui Lupu. Cum am mai spus, este vorba de un semnal că Biserica merge după principiile evanghelice şi are această supunere şi capacitate de a se organiza şi a se da după regimul timpului şi ea nu vine să instaureze o nouă ordine statală, nu vine să facă revoluţie, ci vine să îi cheme pe oameni la mântuire, indiferent de contextul politic, istoric sau social.”

Europa Liberă: Chemările de depopulare a rugăciunilor de guvernanţi: în ce măsură credeţi că vor fi urmate, atâta timp cât Sfântul Sinod ar fi trebuit să le încuviinţeze sau ba şi n-a făcut-o deocamdată?

Petru Pruteanu: „Cred că acest val care acum s-a pornit, trebuie urgent oprit şi sancţionaţi toţi cei care în mod samovolnic vin cu idei de genul acesta, pentru că din moment ce se creează un precedent, s-ar putea ca el să se repete în anumite situaţii, or Biserica a fost instituţia cea mai lăudată din punct de vedere organizatoric, tocmai pentru că are nişte canoane, există o ierarhie şi în mod firesc ar trebui să existe şi o ascultare şi o supunere. Or atunci când lucrurile deja deraiază de la normal, Biserica are toate mecanismele pentru a interveni şi pentru a face regulă, pentru că se lasă impresia că Biserica a fost decapitată, iar mădularele umblă fiecare cum vrea.”

Europa Liberă: Sperăm că aşa va fi. Părinte Pruteanu, vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG