Fosta parlamentară Angela Aramă, într-o nouă ipostază, de pictoriţă.
Angela Aramă: „Eu cred că pictura este ceva mai mult decât imagine. Pictura este suflet. Şi atunci când se acumulează în suflet ceva, în inimă atunci vine şi inspiraţia. Cred că este o eliberare, ciclul finit. Atunci când ajungi să pictezi ceva, închei lucrarea asupra sufletului tău într-o problemă sau alta, asta bănuiesc eu că este pictura mea, cel puţin. Nu trebuie să ne punem prea multe întrebări de felul ăsta foarte raţionale şi rigide atunci când avem inspiraţia să facem ceva. Dacă există inspiraţie înseamnă că există voia de la Dumnezeu şi oricine are dreptul să se manifeste. Altceva e că cei care văd, acceptă sau nu acceptă. Dar contează nu asta. Contează ceea ce simţi în momentul în care pictezi, ceea ce îţi dă ţie. Nu vorbesc doar de pictură, în general de toate genurile de artă.”
Europa Liberă: Viaţa cotidiană şi tot ce ne înconjoară de multe ori e foarte inestetic, foarte dur. Cât de armonios te simţi în ipostaza de creator?
Angela Aramă: „Ne înconjoară ceea ce suntem. Şi atunci vedem în jurul nostru exact ceea ce suntem. Dacă vedem foarte multă mizerie în jurul nostru şi îi acordăm foarte multă atenţie înseamnă că în noi mai avem de prăşit. Mai avem de lucrat asupra opticii. Asta nu înseamnă că eu trăiesc într-o lume roz şi nu văd răul care se întâmplă. Nu, eu îl percep poate altfel, cel puţin am un scop – vreau să valorific toate experienţele şi vreau să ajung în partea cealaltă şi să spun: Doamne, îţi mulţumesc că viaţa asta m-ai învîţat să fac asta, asta, asta. Sufletul meu acum este mult mai pur, mai curat, mai înţelept. Că ăsta e de fapt drumul nostru prin viaţa pământească – nu este altceva decât un mic crâmpei din viaţa cealaltă, adevărată, eternă. Dacă privesc aşa lucrurile şi mizeria o percep altfel.”
Europa Liberă: Finalmente, frumuseţea poate salva lumea? Aşa cum pretinde omenirea?
Angela Aramă: „De fapt, toate relele vin din mentalitatea noastră – foarte rigidă. Mai ales cei, care am trecut prin sovietizare, am fost învăţaţi din copilărie să vedem în alb şi negru. Şi acum încearcă tu de dă culoare acestor şabloane. Şi chiar în experienţa mea politică mi-am dat seama că de sus până jos, de jos până sus toată lumea gândeşte în alb şi negru. Adică gândeşte că dacă nu eşti cu mine, eşti duşmanul meu şi asta dărâmă statul acesta. Doar atunci, când o să învăţăm să discutăm, să ne înţelegem unii cu alţii, să ne acceptăm exact aşa cum ne-a făcut Dumnezeu, exact aşa cum suntem, abia atunci vom reuşi să schimbăm ceva.”
Europa Liberă: Deci, pot să deduc că problema numărul unu este lipsa de toleranţă? Dar în acelaşi timp suntem foarte iertători în cazul unor porcării vizibile.
Angela Aramă: „Nu putem spune că suntem foarte iertători. Noi îl iertăm pe acela, căruia i-am împrumutat bani şi nu putem să-l iertăm pe cel, de la care am luat bani. Cam asta este mentalitatea noastră. De ce îl iertăm pe acel care a luat bani de la noi? Pentru că ne simţim superiori faţă de el. Un remediu – să vorbim despre asta, să nu ne fie ruşine şi să nu ne fie frică să primim şuturi. Da, eu declar cu tărie că vreau să fac această lume mai frumoasă. Cine e cu mine să vină cu mine şi să vedem ce putem face. Pentru că politicienii de fapt ne reprezintă. Atunci când fiecare dintre noi se va gândi la lucrurile despre care vorbesc şi nu i se va părea că este o fantezie naivă şi copilăroasă tot ce am spus până acum, atunci ne vom schimba şi vom alege şi politicienii respectivi. Aşa cum vedem noi lumea. Degeaba înjurăm guvernanţii. Ei sunt exact aşa cum suntem noi.”
