Am avut ocazia în ultima vreme să petrec ceva timp în cîteva aeroporturi din vestul şi estul Europei. Şi mi-a sărit în ochi faptul că acele aeroporturi erau pline de călători de vîrsta a treia. Nişte septuagenari şi chiar octogenari din vestul şi centrul Europei erau puşi pe voiajare. Şi hotelurile din New York şi Praga, în care am stat, erau pline de turişti foarte vîrstnici din Europa.
Mi-am aţintit asupra acestor călători de 70-80 de ani un ochi scriitoricesc-infraroşu. Şi iată ce am remarcat. Septuagenarii şi octogenarii occidentali aveau o aparenţă tinerească năucitoare, nişte feţe îngrijite, fără riduri catastrofale, şi zîmbitoare. Li se citea în priviri că voiajurile prin lume le pică bine la suflet. Am văzut, în aeroportul din Viena, o doamnă de vreo 70 de ani, îmbrăcată în adidaşi şi blugi, cu un rucsac în spinare, care dădea impresia că e o moldoveancă între două vîrste.
Şi mărturisesc că pîlcurile astea de septuagenari-octogenari călători m-au tulburat sufleteşte şi mi-au provocat nişte reflecţii triste. Vîrstnicii aceia occidentali erau proiectaţi parcă dintr-o altă dimensiune şi se deosebeau izbitor de septuagenarii şi octogenarii plaiului mioritic.
Cei occidentali voiajează prin lume, cei autohtoni, cărora li se spune, fără nici o jenă, moşnegi şi babe, stau acasă, deseori într-o mizerie mare. Cei occidentali par tineri, sănătoşi şi fericiţi, dau impresia că au toată viaţa în faţă, cei autohtoni, brăzdaţi de riduri şi cocîrjaţi de viaţa grea, de cele mai multe ori aşteaptă resemnaţi moartea. Păi, cîţi dintre septuagenarii şi octogenarii autohtoni călătoresc prin lume şi stau în hoteluri europene de 4-5 stele? Unde mai pui că în Moldova e o problemă să ajungi la această vîrstă venerabilă.
Şi m-am gîndit că bătrîneţea acolo e o prelungire a maturităţii şi a vieţii active, pe cînd aici bătrîneţea e o catastrofă, un apus al vieţii.
Am remarcat deunăzi cuvîntarea lui Marian Lupu în cadrul Festivalului Familiei. Preşedintele interimar zicea că „a venit timpul ca statul să se implice cu adevărat în crearea condiţiilor adecvate pentru ca fiecare familie din Moldova să ducă un trai decent”. Aşadar timpul a venit, că pînă acum, probabil, nu era cazul.
Ei bine, pentru mine indiciul prosperităţii familiei în Moldova va fi starea oamenilor vîrstnici. Atunci cînd septuagenarii moldoveni, plini de voie bună, vor umplea aeroporturile Europei, voi fi sigur că familiile lor o duc minunat.
