Ce facem cu gunoiul?

Este ecologia un „moft” prea scump pentru o ţară săracă precum Moldova sau din contra, o problemă serioasă, care ignorată ar putea să coste mult în viitor ? Ce probleme de mediu se află pe agenda electorală, a vrut să afle Liliana Barbăroşie:

Primii săteni pe care îi întâlnesc în Secăreni, - o localitate din categoria centru de comună, deci mai de frunte cum ar veni, - sunt trei bătrîni care îşi pun la încercare capacităţile cam şubrezite, încercînd să scoată din curte o căruţă plină vîrf cu bălegar.

Europa Liberă: Ce faceţi cu gunoiul, unde-l duceţi?

„Ce să facem...Iaca îl ducem pe un deal şi-l lepădăm şi iaca ce-i facem”.

Europa Liberă: Ş-apoi e bine aşa?

„Da ce să facem altceva? Îl mai ducem şi la cotă şi îl punem. Da ce sa fecem, că suntem bătrîni şi neputiincioşi şi nimeni nu are nevoie de noi. Că se strînge gunoi. Că e şi pasăre, şi un ghiţel. Da dacă ne-ar da, iaca, cîte un trasport şi ar zice - na, du-te şi cară. Nu ne dă nimeni. Da noi nu avem putere.

Europa Liberă: Şi unde, credeţi, o să ajungem noi aşa, cu gunoiul aruncat pe dealuri?

„Da unde o să ajungem. În pămînt. De acolo am ieşit, acolo o să ajungem. Iaca apă cărăm de cine ştie de unde. Aici iaca săpăm să se ducă apă devale. Ca dacă suntem bătrîni, ce să facem?”

Majoritatea fîntînilor din sat sunt contaminate, aşa cum era să aflu puţin mai tîrziu de la alţi localnici, iar apa murdară de la toate gospodăriile – vreo 5 sute la număr - se scurge în rîuşorul Lăpuşniţa, din care se adapă toate vitele şi caprele din sat.

Deci puţine şanse ca laptele şi carnea din raţia alimentară a sătenilor să fie fără substanţe poluante. Mai apoi, reziduurile ajung în râul Lăpuşna, iar de acolo - în câteva iazuri unde sătenii din împrejurimi merg toată vara la scăldat.

Dar cît de conştienţi sunt localnicii de pericolele la care se expun? Un bărbat care se prezintă Valeriu acceptă să-şi dea cu părerea:

„Cunosc eu treburile acestea toate. Dar ca să avem canalizare - asta costă atîta cît nu ne putem permite nici o dată în viaţă. Da apeduct iaca tare ne-ar trebui. Ce fel de viaţă fără apeduct? Noi nu avem o maşină de spălat, doamnă. Că acuma toate maşinile performante lucrează doar cu apeduct. Nu ai apeduct – sărmanele neveste. Vai de capul lor.”

Valeriu spune că şi-ar da votul pentru un primar care ar construi un apeduct şi ar repara drumurile din sat. Îl întreb dacă cineva dintre concurenţii electorali s-au arătat interesaţi de aceste probleme :

„ Ştiţi, la noi unul se laudă că a făcut multe şi n-a făcut nimic. Altul se laudă că o să vină la putere şi o să facă multe, şi tot nimic n-o să facă. Aşa că nu-i mai înţelegi. Da cel care a fost - a fost primar pentru neamurile lui. Da, neamurile lui o duc foarte bine. Da un primar bun trebuie să fie ca cloşca pentru pui – şi pentru cela, şi pentru celălalt. ”

Pentru a pleca a trebuit să traversăm satul Corneşti, o altă localitate care intră în comuna Secăreni. Iată ce ne-a spus un fermier din acest sat, Coşleţ Vasile, pe care l-am surprins cu tractorul în cîmp:

„Astă iarnă am lucrat la un izvor vreo lună, l-am desfundat, cu mîinile, fără nici un ajutor de la primărie. El acuma vrea din nou primar. Da tare n-aş vrea eu. Să mai fie altul, să tragă şi la satul nostru. Că ei acolo mai au apă, da noi aicea, n-avem nici un izvor. Şi de aceea peste o casă - gospodarii sunt duşi peste hotare.”

Deci, o localitate în care cei care aspiră la puterea locală promit de fapt alte cadouri electorale decât cel dorit de bătrâna care vrea un transport de la primărie pentru a-şi transporta gunoiul la groapă sau bărbatul care vrea ca, în sfârşit, nevasta sa să scape de spălatul de rufe cu mâna. Că trăim parcă cu toţii în veacul modernităţii .