Cind revoltele populare au izbucnit in Orientul Mijlociu ele au fost denumite „Primavara araba” si au adus sperante de democratizare. Care este situatia acum? – Corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.
Totul a inceput cu inlaturarea de la putere a liderilor care conduceau de decenii, in Tunisia si Egipt. Salman Shaikh, care conduce Centrul Brookings Doha, din Qatar spune ca este un moment de rascruce in care o cale este cea reformatoare, dar e si o alta care poate intoarce zona catre represiune. „Va fi un drum lung si singeros” – anticipeaza expertul.
Si un prim indiciu ca asa ar putea sta lucrurile este Bahrein, unde miscarea populara a fost innabusita, cu sprijin militar saudit. In Siria, regimul presedintelui Bashar al-Assad foloseste tancuri si artilerie impotriva unor cartiere locuite de civili, in zonele de protest. Un moment cheie este acest weekend cind ramine de vazut daca represiunea singeroasa de saptamina trecuta va descuraja participarea la manifestatiile preconizate.
In Libia, Moammar Gaddafi a fost primul care a recurs la forta militara impotriva openentilor, dar un factor care s-ar putea dovedi decisiv acolo este implicarea fortelor aeriene NATO. In Yemen, militanti pro-democratie isi pierd viata, in incercarea de a-l inlatura pe presedintele Ali Abdulah Saleh, care se incapatineaza sa ramina la putere. In Egipt, ciocnirile singeroase intre musulmani si crestini readuc in minte ca schimbarile nu duc in toate privintele intr-o directie buna. Iar in minuscula Tunisie, alegerile care urmau sa aiba loc in iulie sint acum puse sub semnul indoielii.
Multi cred insa ca in ciuda acestor probleme, evolutiile din Orientul Mijlociu sint ireversibile, pentru ca spiritul tinerei generatii isi doreste libertate.
