Linkuri accesibilitate

Martorul unor elemente esențiale ale tranziției geopolitice a Moldovei


Marius Lazurca, ambasadorul României la Chișinău
Marius Lazurca, ambasadorul României la Chișinău

Jurnalul ambasadorului român Marius Lazurca într-o săptămînă cu o agendă bilaterală dominată de teme economice și de securitate regională.










14 martie
Săptămîna se anunță plină și debutează ambițios. Încep cu reuniunea obișnuită la Ambasadă: trecem în revistă principalele evenimente de pe agenda internă și externă a Republicii Moldova. Zăbovim cu plăcere asupra celor mai recente contacte diplomatice ale Chișinăului, cu precădere vizitele Baronesei Ashton și a Vicepreședintelui Biden. Potențialul politic al acestor prezențe e imposibil de subestimat. Am prin urmare convingerea că ele vor fi socotite, peste ani, elemente esențiale ale tranziției geopolitice prin care Republica Moldova pare să treacă. Mă simt privilegiat să fiu, cum s-ar putea spune, martorul ocular al Istoriei. La prînz, împreună cu Ambasadorul Chaudry, intrăm în detaliile vizitei lui Joe Biden și cădem de acord că a fost un moment bine fructificat de gazdele noastre. După-amiaza, vreme de o oră, am schimbat opinii cu ambasadorul britanic, convenind în final că entuziasmul pro-european de la Chisinau trebuie să se transforme rapid într-un combustibil al agendei de reforme. Ne oprim și asupra Transnistriei, încurajați de creșterea interesului actorilor internaționali relevanți și de acumularea veștilor bune pe acest subiect. Rețin ad hoc din discursul Vicepreședintelui Biden susținerea SUA pentru un acord echilibrat, care să reintegreze malul sting al Nistrului în teritoriul suveran și recunoscut internațional al Republicii Moldova. Spre sfîrșitul după-amiezii, la ministrul culturii Focșa, în prezența vice-ministrului de externe Popov, și însoțit de profesorul Petre Guran, discutăm despre marile proiecte în Republica Moldova ale Institutului Cultural Român ”Mihai Eminescu”. Am sentimental că, împreună cu interlocutorii noștri, am identificat mai exact sfera interesului nostru comun. Încerc să închei seara prin concertul și recepția dedicate Zilei Unității Italiei, dar, spre dezamăgirea Ambasadorului de Leo, mă văd nevoit să revin la birou pentru o lucrare urgentă.

15 martie
Împlinesc 40 de ani la Chișinău. Dimineața, acasă, mă înduioșează afecțiunea alor mei, grăbiți cu toții, surîzători, să mă felicite. Ajung la birou încărcat de un soi de entuziasm luminos pe care, neîndoios, mi l-aș dori zilnic. Abia instalat, intru cu totul în sarabanda mesajelor, telefoanelor, cadourilor, vizitelor de felicitare. Primul, mă felicită în scris Președintele Marian Lupu, aflat la Bruxelles, într-o vizită din ale cărei momente nu lipsesc întrevederi cu Dacian Cioloș, Comisarul European pentru agricultură, și Eurodeputatul Monica Macovei. Încerc să mă sustrag atmosferei de mică sărbătoare: mă străduiesc să lucrez, fiindcă dosarele, unele urgente, nu țin cont de scandența aniversării. La 12.30, sînt anunțat că am o vizită importantă. Contrariat, mă îndrept spre salonul Ambasadei și dau cu ochii – surpriză – de Premierul Filat, zîmbitor în spatele unui imens buchet de flori. E însoțit de ministrul de externe Leancă și de unul din cei mai apropiați consilieri. E desigur imens de măgulitor și nu-mi ascund plăcerea. După primele minute, înțeleg totuși să profit de ocazie și să inițiez o discuție despre agenda bilaterală. Momentul e potrivit, fiindcă anticipează plecarea la București, în aceeași seară, a Vice-premierului Leancă. Inventariem rapid dosarele cele mai importante și convenim că, după reușitele lui 2010, e oportun să creștem nivelul ambițiilor noastre. Sînt bucuros să văd cîtă importanță dau înalții mei oaspeți rolului eminent al României în tranziția europeană a Republicii Moldova. Nu mă pot împiedica să constat că, în fond, tocmai acesta e cel mai bun mod de a-mi petrece aniversarea. Mă simt cu adevărat privilegiat. Ziua continuă așa pînă seara: o serie de întîlniri cu înalți oficiali care au ținut să mă felicite în persoană și cu care, după felicitări, am discutat elemente specifice ale cooperării dintre București și Chișinău. O notă distinctă, cu totul emoționantă, a făcut vizita parohului meu, părintele Pavel Borșevschi, însoțit de un important enoriaș, Nicolae Andronic. La sfîrșitul zilei, cîteva momente plăcute în compania colegilor de la Ambasadă, în jurul unei mese cu bucate de post.

16 martie
Zi de birou pînă la prînz. Discut cu șeful secției politice vizita de vineri, la Chișinău, a consilierului prezidențial pentru securitate națională, Iulian Fota. Definim ultimele detalii, cumpănite toate pentru a da coerență politică acestei importante prezențe românești aici. Alături de consilierul economic, mă ocup rapid de o misiune a Camerei de Comerț și Industrie de la București, așteptată și ea în zilele următoare. Cu un alt coleg, reluăm discuția despre asistența pentru dezvoltare pe care România e pe cale să o mobilizeze și gîndim un posibil parteneriat cu un alt donor important. Tot cu Mihai, redeschidem puțin dosarul proiectelor energetice, animate și ele, în ultima vreme, de interesul bilateral tot mai viu, dublat de o focalizare mai atentă a UE asupra interconectării energetice a Europei cu vecinătatea ei răsăriteană. Prînzesc rapid cu Petre Guran, ocazie de a-l mai asculta o dată, cu înnoită plăcere, vorbind despre vocația Institutului Cultural Român în Republica Moldova. După prînz, întîlnire lungă cu Președintele Ghimpu, care are bunătatea de a-mi face tabloul situației politice interne. În ciuda gravității sale naturale, îi regăsesc tonusul și încrederea de fond într-o perspectivă pozitivă. Revin la birou pe jos, decis să profit de vremea primăvăratică. În stradă, răspund salutului unor trecători care par să mă recunoască. La întoarcere, semnez ultimele documente și traversez ultimele întîlniri ale zilei: cu un tînăr artist local, extraordinar portretist, și cu un la fel de tînăr cleric. Îmi lasă amîndoi sentimentul tonic că viitorul Republicii Moldova e pe mîinile bune ale unor oameni cuviincioși și vrednici. Scriu ultimele rînduri ale acestui jurnal ad hoc și plec spre casă. E seara tîrziu.

17 martie
E ziua lui Vladimir. Face 16 ani la Chisinau si nu pare melancolic. Nu-l prea sărbătorim, dar trece senin peste lipsa noastră de timp și imaginație. La birou, dedic prima jumătate de zi dimensiunii economice a agendei bilaterale. E la Chișinău o delegației a Camerei noastre de Comerț, pentru o vizită de două zile. I-am însoțit la Camera de la Chișinău, unde am asistat la semnarea unui acord de cooperare în domeniul tîrgurilor și expozițiilor. S-a evocat posibilitatea participării în comun la evenimente comerciale din spațiul CSI. E limpede că România ar putea profita de experiența moldovenească pe piața promițătoare din Răsărit. Acest rol natural al Republicii Moldova a făcut obiectul întîlnirii cu responsabilii proiectului Business Gates, o inițiativă care își propune să facă din acest spațiu o punte între Răsărit și Occident. La birou, trec în revistă ultimele ecouri mediatice ale vizitei la București a Ministrului de Externe Iurie Leancă. Mi se întărește convingerea că a fost o vizită intensă și că și-a atins obiectivele fixate în comun. Împreună cu diplomatul resposabil de dosarul proiectelor energetice, trec în revistă rezultatele ultimei întîlniri trilaterale România-Republica Moldova-Ucraina dedicate aderării vecinilor noștri la ceea ce am putea numi generic spațiul energetic european. În această speță, România și-a asumat un rol semnificativ, adecvat poziției sale duble: de stat de frontieră al UE și de important producător regional de energie.

18 martie
Zi din nou foarte plină: e prezent la Chișinău Iulian Fota, consilierul pentru securitatea națională al Președintelui României. Vizita a fost anticipată încă de aseară de avertismentele unui canal local de televiziune: iată dovada, s-a insinuat, că actuala putere de la Chișinău e, în materie de securitate, sub controlul Bucureștiului. S-au reluat toate calomniile din recentele campanii electorale, dovadă că potențialul politic al antiromânismului nu s-a epuizat. Din acest motiv, e important să demonstrăm cetățenilor, împreună cu actorii politici responsabili de la Chișinău, că ambițiile europene ale Republicii Moldova sînt incompatibile cu atacarea sistematică a unuia dintre statele Uniunii Europene. E o iluzie să crezi că poți spera să fi admis într-un club, mai curînd restrîns și relativ închis, calomniind fără scrupule pe unul dintre membri. Revenind la vizită: programul a fost foarte dens, o dovadă că problematica securității poate adăuga substanță dialogului bilateral. În pofida diferențelor de statut, România și Republica Moldova aparțin aceleași arii geopolitice și au prin urmare răspunderi regionale comune. Încheiem seara la reședință printr-o întîlnire informală cu reprezentanți ai societății civile moldovene angajați în dezbaterea temelor de securitate importante pentru Republica Moldova. Deși mîine e sîmbătă, nu pot pretinde că săptămîna mea de lucru s-a încheiat.
Previous Next

XS
SM
MD
LG