În Adevărul istoricul Igor Caşu se întreabă cu referire la decizia AMN de fuziune cu PLDM: De ce nu cu Partidul Democrat? În opinia istoricului factorul Plahotniuc este un element care a jucat un anume rol în această decizie şi este un câştig de imagine pentru Vlad Filat şi partidul său: înseamnă că formaţiunea premeriului este totuşi „răul cel mai mic”.
Referindu-se la fuziunile care s-au produs la început de martie, prima între PL şi MAE şi a doua, anunţată zilele trecute, între AMN şi PLDM, editorialistul Constantin Tănase scrie în paginile cotidianului Timpul că dacă arunci o privire retrospectivă asupra evoluţiei eşichierului politic moldovean observi că spectacolul fuziunilor e cu adevărat măreţ. Prin aceasta se explică, e de părere ziaristul, faptul că, dacă te uiţi atent într-un partid de stânga, dai de foşti membri activi ai unui fost partid de dreapta.
Tot despre fuziuni scrie şi editorialistul Petru Bogatu în paginile Jurnalului de Chişinău. Pe fundalul certurilor din sânul AIE fuziunile de la începutul acestei luni par o poveste mirifică de cartier. Numai că protagoniştii se ruşinează să divulge taina care stă în spatele acestor fuziuni şi anume „că domnilor Serafim Urechean şi Veaceslav Untilă le este ruşine, probabil, să recunoască sincer că şi-au dus oştile politice la pierzanie, chit că au fost preveniţi că intră pe un câmp minat, unde ei nu au forţa să facă situaţiei”.
Ziarul Moldavskie Vedomosti cu referinţă la acest subiect titrează „Marea Împăcare”. Într-un alt articol ziarul oferă amănunte despre dosarul aflat la Judecătoria Economică în care Episcopia Romano-Catolică încearcă să îşi redobândească averea naţionalizată în timpul regimului sovietic. Episcopia vrea să îşi recapete clădirea în care astăzi se află Paza de Stat şi în care anterior se afla o şcoală catolică, precum şi mai multe terenuri din capitală.
