Linkuri accesibilitate

Un necrolog ciudat


Nu am mai întîlnit asemenea necrologuri, în care oamenii să fie enumeraţi ca nişte obiecte.


Moartea, se ştie, nu e un accident, ci o fatalitate. Toţi vom muri odată. Şi mereu cineva moare. De aceea, ultimele pagini ale multor publicaţii găzduiesc constant necrologuri. Discursurile astea cu caracter funebru sînt nu doar o expresie a regretelor şi suferinţei, ci şi un ultim omagiu adus celui decedat.

Ei bine, am văzut recent, într-un ziar autohton foarte prestigios, un necrolog care m-a făcut să bolovănesc ochii. Nu, nu murise o somitate de talie mondială. Altceva m-a uluit. Necrologul cu pricina era scris cum nu mai văzusem niciodată. Vasăzică, o instituţie impozantă îşi exprima regretele în legătură cu moartea mai multor persoane. Regretele erau urmate de două puncte şi... persoanele decedate erau enumerate. Erau trei în total, toate înghesuite în interiorul aceluiaşi necrolog. Suna aiurea de tot. Ceva de genul „regretăm moartea următoarelor persoane: 1. Un nume, 2. Un nume, 3. Un nume”.

Repet, nu am mai întîlnit, în cei 43 de ani pe care i-am trăit, asemenea necrologuri, în care oamenii să fie enumeraţi ca nişte obiecte. Chiar nu se putea să i se dedice fiecăruia cîte un necrolog aparte? Separarea celor trei nefericiţi în necrologuri distincte nu ar fi ocupat foarte mult spaţiu în ziar, cel mult cîteva rînduri.

Şi oare viaţa unui om, care e irepetabil, unic, nu merită cîteva rînduri în plus şi un necrolog distinct? Nici nu vreau să mă gîndesc ce au simţit rudele morţilor cînd au lecturat necrologul ăsta ciudat-colectiv. Aş vrea să cred că asemenea necrologuri aglomerate nu vor deveni o tradiţie la noi. Dar nu sînt sigur. Iată dacă necrologurile ar fi făcut rating, aş fi fost convins.
XS
SM
MD
LG