Mii de cetăţeni străini nu pot părăsi deocamdată capitala Libiei, unde situaţia continuă să fie incertă. Lucia Diaconu a stat de vorbă cu un cetăţean francez care s-a repatriat zilele trecute după ce a locuit în Tripoli aproape 3 ani împreună cu familia. Înainte să ajungă în Libia el s-a aflat mai mulţi ani la Chişinău unde a învăţat limba română. Din motive de securitate însă cetăţeanul francez nu a dorit să-şi divulge numele.
Cetăţeanul francez: Am fost nevoiţi să plecăm din ţară, adică am stat închişi în casele noastre, fiindcă era prea periculos afară, era un fel de război urban, să spunem aşa, un fel de gherilă şi erau lupte cu arme pe toată durata nopţii. Şi erau arme redutabile kalaşnikov şi arme din depozitele armatei, adică era destul de grav. Pînă la ora 4 ziua toată lumea umbla după toate produsele necesare şi se închideau în casă înapoi şi iar aşa, şi am înţeles că pînă astăzi e aceeaşi situaţie.
Dar în prima noapte era un fel de haos vesel parcă, fiindcă toată lumea credea că va cădea regimul şi de exemplu vecinii mei cînd la trei dimineaţa se întorceau din zone de luptă spuneau că gata am cîştigat, a plecat domnul cel mare şi s-a dovedit că n-au cîştigat deloc pînă acum. Şi acuma cei care stau acolo, libieni, la Tripoli măcar, au doar un gînd să-şi protejeze familia şi casa.
Europa Liberă: Aveaţi acces la informaţie?
Cetăţeanul francez: Nu, comunicaţiile mergeau foarte greu, telefoanele, internetul era aproape închise, adică se tăiau. Televiziunea mergea bine, dar informaţiile care se difuzau foarte multe erau speculative, fiindcă nu erau ziarişti străini în ţară, adică era greu de-a şti ce se petrecea exact. De exemplu, a doua zi, la unu noaptea Al Jazeera a anunţat că bombardează Tripoli. Ne-am speriat puţin, dar de fapt nimeni n-a auzit nicio bombă. Asta era cel mai stresant.
Europa Liberă: Cum credeţi, ce a declanşat această revoltă?
Cetăţeanul francez: Exemplul Tunisiei, al Egiptului au fost declanşatoare dar există nişte frustrări profunde în Libia. Revolta a început în oraşul Benghazi, al doilea oraş din Libia, care este cunoscut pentru a fi împotriva regimului.
Europa Liberă: Nemulţumirile erau legate nu de nivelul de trai, dar de regimul de la putere?
Cetăţeanul francez: Şi de nivelul de trai de fapt, chiar dacă sub regimul actual putem să spunem că veniturile petrolului sînt destul de bine repartizate, comparativ cu celelate ţări cu petrol din Africa să spunem aşa, adică petrolul nu aparţine doar unui clan, totuşi populaţia cîştigă ceva din asta. Dar există o diferenţă între oraşe, adică la Benghazi banii petrolului nu ajung aşa de bine ca la Tripoli, şi este o frustrare în plus.
Cetăţeanul francez: Am fost nevoiţi să plecăm din ţară, adică am stat închişi în casele noastre, fiindcă era prea periculos afară, era un fel de război urban, să spunem aşa, un fel de gherilă şi erau lupte cu arme pe toată durata nopţii. Şi erau arme redutabile kalaşnikov şi arme din depozitele armatei, adică era destul de grav. Pînă la ora 4 ziua toată lumea umbla după toate produsele necesare şi se închideau în casă înapoi şi iar aşa, şi am înţeles că pînă astăzi e aceeaşi situaţie.
Dar în prima noapte era un fel de haos vesel parcă, fiindcă toată lumea credea că va cădea regimul şi de exemplu vecinii mei cînd la trei dimineaţa se întorceau din zone de luptă spuneau că gata am cîştigat, a plecat domnul cel mare şi s-a dovedit că n-au cîştigat deloc pînă acum. Şi acuma cei care stau acolo, libieni, la Tripoli măcar, au doar un gînd să-şi protejeze familia şi casa.
Haos informațional
Europa Liberă: Aveaţi acces la informaţie?
Cetăţeanul francez: Nu, comunicaţiile mergeau foarte greu, telefoanele, internetul era aproape închise, adică se tăiau. Televiziunea mergea bine, dar informaţiile care se difuzau foarte multe erau speculative, fiindcă nu erau ziarişti străini în ţară, adică era greu de-a şti ce se petrecea exact. De exemplu, a doua zi, la unu noaptea Al Jazeera a anunţat că bombardează Tripoli. Ne-am speriat puţin, dar de fapt nimeni n-a auzit nicio bombă. Asta era cel mai stresant.
Europa Liberă: Cum credeţi, ce a declanşat această revoltă?
Cetăţeanul francez: Exemplul Tunisiei, al Egiptului au fost declanşatoare dar există nişte frustrări profunde în Libia. Revolta a început în oraşul Benghazi, al doilea oraş din Libia, care este cunoscut pentru a fi împotriva regimului.
Europa Liberă: Nemulţumirile erau legate nu de nivelul de trai, dar de regimul de la putere?
Cetăţeanul francez: Şi de nivelul de trai de fapt, chiar dacă sub regimul actual putem să spunem că veniturile petrolului sînt destul de bine repartizate, comparativ cu celelate ţări cu petrol din Africa să spunem aşa, adică petrolul nu aparţine doar unui clan, totuşi populaţia cîştigă ceva din asta. Dar există o diferenţă între oraşe, adică la Benghazi banii petrolului nu ajung aşa de bine ca la Tripoli, şi este o frustrare în plus.
