Linkuri accesibilitate

„Canvas” - promovarea mișcărilor de opoziție non violente


În piața Tahrir din Cairo
În piața Tahrir din Cairo

Schimbul de experienţă, răspândirea reţelelor de socializare pe internet şi o generație tînără exclusă din procesul politic pare să pună în pericol regimurile autoritare.

O organizaţie neguvernamentală din Serbia formată din activişti care au participat la răsturnarea preşedintelui Slobodan Milosevic îşi exportă experienţa în Orientul Mijlociu. După ce a sprijinit revoluţiile colorate din Georgia şi Ucraina, organizaţia "Canvas" a instruit activişti din Egipt, Tunisia şi alte ţări, relatează corespondenţii Europei Libere Courtney Brooks şi Milos Teodorovic.

Animatorul organizaţiei „Canvas” este Srdja Popovic, cel care înfiinţase în Serbia gruparea Otpor, adică "Rezistenţa”, pentru a încuraja opoziţia non-violentă faţă de preşedintele Slobodan Milosevic.

După răsturnarea liderului sârb, Popovic a decis să-şi exporte metodele. Prin şcoala organizaţiei „Canvas” pe care a înfiinţat-o în 2003 au trecut deja disidenţi din 37 de ţări – din Belarus pînă în Zimbabwe, trecând prin Ucraina, Georgia, Coreea de Nord, Iran şi ţări nord-africane.

Popovic spune că el şi organizaţia sa încearcă să convingă lumea că singura cale corectă pentru a realiza o schimbare este calea non-violentă. „Tinerii secularişti pe care îi vedem participând zilele acestea la demonstraţii în întregul Orient Mijlociu sunt noua faţă a acelei regiuni. Vreau să cred că sunt suficient de puternici şi inteligenţi ca să învingă orice tip de extremism, inclusiv extremismul islamist”, a declarat Popovic Europei Libere.

În vara lui 2009, „Canvas” a colaborat cu alte organizaţii pentru a aduce şi instrui la Belgrad aproximativ 20 de egipteni, unii dintre care au format mai târziu mişcarea 6 Aprilie – cea care a iniţiat recentele proteste antiguvernamentale în Egipt, soldate cu înlăturarea preşedintelui Hosni Mubarak. „Canvas” a instruit şi activişti din Tunisia, unde preşedintele Zine El-Abidine Ben Ali a fugit în ianuarie după săptămâni de proteste.

Petar Milicevic, fondatorul organizaţiei „Alternativa pentru Europa” a participat la instruirea activiştilor egipteni. El spune că în timpul protestelor din Egipt s-a aflat zilnic în contact cu ei. Tot ce au cerut activiştii egipteni a fost atenţie din partea comunităţii internaţionale pentru a convinge lumea că are loc o revoluţie a cetăţenilor, nu o lovitură de stat islamistă sau de altă natură.

Zeynep Tufekci, profesor asistent de sociologie la Universitatea Maryland din Statele Unite, spune că schimbul de mesaje de solidaritate precum şi de cunoştinţe practice – de la cum să te aperi de gaze lacrimogene la cum să eviţi cenzura pe internet – au fost folosite de activişti în Tunisia, Egipt şi alte ţări unde au loc zilele acestea proteste antiguvernamentale:

El spune că aceste evenimente au caracterul unei mişcări integrate. Chiar dacă nu îşi au rădăcinile în afară, ci în problemele interne, cunoştinţele tehnice sunt preluate din experienţele din alte părţi.

Cu un deceniu în urmă, în Serbia, una din metodele principale ale organizaţiei Otpor a fost câştigarea simpatiei publice prin ridiculizarea lui Slobodan Miloşevic. Astăzi, schimbul de experienţă, răspândirea reţelelor de socializare pe internet şi existenţa unei tinere generaţii exclusă din procesul politic pare să formeze o îmbinare perfectă care pune în pericol regimurile autoritare.

Dar cum poţi instrui din afară pe cineva cum să facă o revoluţie în proprie ţară?

Nini Gogoberidze, o georgiană care a participat la Revoluţia Rozelor din 2003 în ţara ei, este acum instructoare la organizaţia Canvas. Ea spune că instruirea se bazează pe dezvoltare ideilor proprii ale celor care participă la cursuri: "Nu poţi exporta lupta trimiţând zece georgieni, sârbi sau ucraineni să facă o revoluţie în altă ţară. O revoluţie este o chestiune care se naşte şi se produce din motive interne. Nimeni nu cunoaşte mai bine situaţia din ţară decât cetăţenii acelei ţări”.

Cum îşi caută atunci şi cum îşi aleg organizaţii precum Canvas elevii? În cuvintele lui Nini Gogoberidze - ne găsesc ei pe noi şi nu invers.
  • 16x9 Image

    Alexandru Eftode

    Fac jurnalism din 1997, specializat la început în crimă, apoi în politică - o evoluție, ar spune unii, în firea lucrurilor... Am condus biroul din Chișinău al Europei Libere când R. Moldova apărea lumii ca prima țară post-comunistă unde la putere erau aleși democratic ... comuniștii. Din management, m-am întors în jurnalismul pur, apoi iar în management, dar nu m-am despărțit o zi de Europa Liberă. Conduc redacția pentru R. Moldova, incluzând biroul din Chișinău, într-o altă perioadă de zbucium post-sovietic. Și atunci, și acum integritatea jurnalistică este mai importantă ca oricând.

XS
SM
MD
LG